Fost, vazut, ei bine, placut sau nu, nu mi-am dat seama. Pentru ca s-a terminat mult inainte decat ma asteptam. Filmele romanesti din ultima vreme stiu foarte bine sa creeze atmosfera (uneori insista mult, mult asupra unei scene ca pentru a fi sigure ca spectatorul get the point - de aceea, poate, cei mai isteti se plictisesc mai repede). Si atmosfera se incarca gradual si spectatorul asteapta un punct culminant, un climax care de obicei lipseste. De unde, frustrarea si dezorientarea unei sali intregi, cand apare ecranul negru si se aprind luminile in sala : s-a terminat?!
Ce e bun la 4 3 2 e ca stie sa descrie bine anii comunisti dar si atmofera de camin sau cea de familie, adica nu e o cronica a comunismului ci avietii unor oameni din zielele alea. Si ce mai e bun e ca, spre deosebire de alte filme romanesti din ultimul timp, nu e vulgar, socant, ci chiar delicat.
Ce nu e bun nici bun nici rau e ca pare filmul facut pe fuga si cu buget mic al unor studenti (camera se misca, iar cadrele sunt trase scolareste cu incadrari banale). Stangacia asta pare insa o dovada de autenticitate, te face sa te simti mai aproape de personaje, ca si cum ai fi pe platou. Dar cum o carte buna e cea care te face sa uiti de cuvinte, un film bun ar tre sa te faca sa uiti de pelicula, so... E chestie de gust pana la urma.
Ce e rau, e ca se intinde ca o peltea uneori pe chestii pe care "you had already got the point". Si pana la urma nici nu vezi care a fost cel mai semnificativ moment. Se termina prea brusc... Pare un final intrerupt. Dar, in fond, in tot filmul e vorba de contraceptie, nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu