Imi plac filmele de groaza pentru ca imi testeaza limitele suportabilitatii, iar omului caruia nu ii este frica de frica, nu are de ce sa ii fie teama. Pentru mine, referinta in acest gen este The Ring (ma bantuia mult dupa vizionare si inca mai simt suflarea rece a terifiantului sau mesaj si acum, cand imi aduc aminte). Toate celelalte sunt doar povestioare...
Suspiciunea este o povestioara draguta, cu si despre adolescenti, cu intriga detectivista si usoare (very light) accente horror. Dar, daca vrei sa vezi totusi ceva mai profund in aceasta poveste a unui adolescent tintuit la domiciliu pentru o abatere disciplinara, poti. Chiar daca nu asta a fost intentia (primordiala a) filmului, este vorba despre ceva grav si profund.
Despre singuratate, cea mai mare crima a naturii impotriva umanitatii, despre izolare, cea mai mare pedeapsa pe care trebuie sa o suporte cineva (mai ales cand nu si-o doreste), dar si despre izbanzile hedonismului prin toate ungherele unde se poate strecura, indiferent de vitregia sortii. Pentru ca principiul placerii actioneaza pentru (si se asociaza cu ) instinctul de conservare, omul (mai ales cel tanar) cauta placerea in orice situatie s-ar afla. Si de aici pana la a spiona vecinii, ca unica forma de divertisment, nu e decat un mic pas, mai ales ca suntem deja cu totii obisnuiti cu tot soiul de reality shows si voyeurism.
Povestea, cu happy end si happily ever after este ok, pentru o amiaza light, cu pofte light, mai ales pentru cei pasionati de gadgeturi. Si de coca cola, k e o reclama mare cat casa la marca antenumita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu