Cand ar trebui sa fim fericiti? Cand am obtinut tot ce ne doream, la 10%, la 51%, cand? (Ca zicea pescarul ala, Heminqway, ca daca ai obtinut in viata tot ce iti doreai, e clar ca nu ai imaginatie).
Care ar fi un prag diferential pentru fericire?
Euforia este, cred eu, un indiciu pentru o bucurie de moment, inca insuficient "digerata". Ca de exemplu, mie, cea de ieri, mi-a cazut cam greu. O victorie mica, mica. Dar plina de farmec.
De dimineata, fara aburi de alcool, fara exces de cofeina, chestia parea... ceea ce si era, o... zgaiba.
Si, curios lucru, mi-a parut rau ca exagerasem cu bucuria.
Dar, de cand trebuie sa tinem contabilitatea pentru fericire? Cine are tabele cu atata fericire, atatea drepturi de a te bucura? Atata fericire la activ, atata manifestari de bucurie la pasiv.
In materie de suflet, va zic eu, rulajul conteaza.
Si ce daca faci un O/N daca ai exces de voiosie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu