Revenire

Se face de-o luna aproape de cand nu am mai dat pe blog. Deja nu mai e blog, ca distanta intre postari e prea mare. E o vitrina de idei. Dar nici eu nu imi doream altceva. E fitzuica mea de propaganda. Nici manifestul nu are vreo periodicitate anume, so, why not?

Ma intreba deunazi un amic, de ce nu mai zic nimic? Eh, poate pt ca aceasta comunicare ”blind” a cazut pe locul ... n. Poate ca e mai bine sa ai impresia ca stii cui vorbesti. Desi, nici macar nu e asa. Doar vreo 10-20% din ce comunicam ajunge la celalalt cum am vrea noi, restul se pierde, se distorsioneaza, nu e recunoscut... Dar, te uiti in ochii omului, vezi ca a clipit si dai a crede ca intelege.

Oricum, o sa va zic de un loc de poveste, cu conti, contese si fantome. O sa va zic de cum e bine sa urmezi un ideal propriu si nu unul imprumutat, de cat de bine e sa doresti binele altuia si nici macar, macar o data, sa ii spui ca ai facut ceva pt el, cat de placuta e victoria unei binefaceri si ce binecuvantare e sa fii matur.

Despre toate astea, in vitrina, la Smart Urban, peste ceva vreme. Ca filosoful e pe statul de plata al unei firme, iar firma vrea profit 24/7. Ceea ce (adica profit) va doresc si dumeavoastra, minunati cititori.