In scoala generala scriam poezii. La un moment dat, prin liceu, cand poeziile pierdusera deja si rima si ritm si versul era mai alb ca zapada, m-am gandit ca de fapt, poezia va fi inlocuita de videoclip. Videoclipurile au ramas insa suporturi pentru zicatori si alte genuri mai usurele. Poezia de azi e de fapt scurtmetrajul.
3 scurtmetraje romanesti vazui azi la ICR. Unde, gratis fiind cultura, se ingramadi lumea mai rau ca la... mall. Dar despre organizare in cultura romaneasca, mai tarziu, la rubrica Ar fi daca s-ar povesti.
Bricostory e o poezie despre o stare de rau de inima cand inima e singura in doi.
Joi este vorba despre aceeasi lipsa de comunicare si despre gol. Goi sunt si actorii la un moment dat. De haine.
Megatron e ok (a luat Palma de aur de la Cannes, dar nu de asta e ok). De fapt, pe mine m-a enervat pentru ca:
1. Merita sa fie un film intreg.
2. E si el din seria de ”metode contraceptive” , numai ca nu e ca pilula Boogie ci merge pe ceva mai ... intrerupt. Ultima scena e taiata cu toporul, ramai perplex ca nu intelegi unde s-a dus imaginea. Ce deranjeaza aici e ca nu ramai cu gustul scenei pe limbul privirii ci cu senzatia frustranta ca nu a ajuns materialul.
Dar, altfel, simti la propriu praful inghitit de personaje, simti mirosul de macdonalds, simti jena unei vieti grele, de mama singura, cu copil, la n km de oras... Simti, te cutremuri si despre asta e vorba in poezie.
3 comentarii:
eu cred ca sunt f bune... si au umor
Da'chiria, la tine in zona cat e chiria? :-)
la cate camere? :-)
Trimiteți un comentariu