1. Nu mi-am dat seama daca merita sau nu sa tii un blog. Nu stiu inca ce inseamna ”a merita”. Nu faci bani dintr-un blog citit sporadic de cativa cunoscuti si doi-trei rataciti in spatiul virtual. Nu capeti nici imagine, ca, indeobste, te feresti sa iti dai numele real pe blog. Si atunci, de ce? Pentru cititorul c. Sunt oameni pentru care o recomandare sau un punct de vedere diferit de al lor inseamna o iluminare, un imbold. Pe google analytics, de-abia se vad. In bani, nu se transforma in veci. Si nici macar nu iti zic ca au fost pe acolo. Dar, daca depasim epoca trocului, am putea considera aceasta gratuitate drept o investitie in viitor. Macar in cel karmic.
2. Cred ca un blog fara posturi e mai putin probabil sa fie recitit. In marketingul online, aceasta este teoria mea. Desigur nu o pot verifica pe smart urban, ca, statistic, nu ar avea relevanta. E doar o teorie. Site-urile ne-updatate dezamagesc si indeparteaza vizitatorii. Deh, obsesia moderna a reinventarii (superficialitate si multiplicare, lipsa de coerenta si consum). Pe de alta parte, e drept ca prezenta online da iluzia disponibilitatii imediate si ubicue... Ceea ce nu e intotdeauna adevarat. Si nici nu trebuie. In fond, twitter si facebook nu sunt pentru John si Paul si Miranda sau Carol. Get real! It”s for Producer Inc si Maxi Co si masa de cumparatori care trebuie sa fie informata ”in timp real” de promotii si oferte. Deci blogul, blogul meu 100% commercial free poate foarte bine sa intre in pana. De idei, de timp, de chef. E independent. E subiectiv.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu