Impotriva fericirii. Elogiul melancoliei de Eric G. Wilson.
De cand asteptam aceasta disculpare documentata! De fiece data cand cineva ma intreaba ”de ce esti trista?”. Pentru ca nu sunt trista, sunt doar constienta.
Cartea este foarte inteligenta, un manifest impotriva superficialitatii si a curentului de provenienta americana de exacerbare a happinessului, incepand cu debarcarea cautatorilor de ”o viata mai buna” de acum cateva sute de ani, pana la productiile indoielnice de astazi si, as adauga eu, din mesajele proconsum omiprezente. Cu argumente istorice si abundente exemple literare (autorul e profesor de engleza), cartea demonstreaza ca tristetea (atentie, nu depresia) nu este o boala, ca este productiva si nu trebuie inlaturata sintetic si nici prin tehnici idioate de ”dezvoltare personala”.
Bine ca mai exista si oameni destepti pe lumea asta ca altfel am crede cu totii in the american way si virtutiile sale.
Citate :
”venerand fericirea devii orb fata de planeta” - Pai si ce, nu exista Tom Cruise si atatia barbati falnici care sa salveze Terra, chiar cu mainile goale daca trebuie ,de orice invazie extraterestra sau orice calamitate naturala ?? hah?
(in sala de nasteri) ”deplangeti caderea tragiva a acestui copil in chinul timpului!” - Dar ce e timpul pentru societatea actuala? Cu creme antirid, cu posibilitatea clonarii, cu atatea oportunitati!!
”daca cineva are mentalitate de mall , (...), atunci acel om va favoriza asemanatorul in detrimentul diferitului” Dar stim ca pentru a fi fericit trebuie musai sa ai blugi ca ai lui X si sa iti tragi si tu jipan ca al lui Y. CPM?
Mai trateaza autorul legatura intre frumusete si tristete, frumusetea adevarata si nu chestiile de plastic, imitatiile si substitutele. De fapt, mi-am dat seama ca oamenii care cred ca Turnul Effel din Las Vegas (sau Las Vegasul insusi) merita vazut sunt chiar fericiti. Asa sa ramana!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu