Am vazut filmul. L-as descrie cu verdele ce se vede pe fereastra, intr-una din scenele de final ale filmului. Un verde ca de primavara, usor si transparent. Filmul are ca ”samanta” piesa de teatru omonima, inspirata de o experienta reala (http://editura.liternet.ro/carte/264/Andreea-Valean/Eu-cand-vreau-sa-fluier-fluier.html). Realismul face din film o performantza, atat prin captura cadrelor cat si prin distributie (actorii neprofesionisti), limbaj si atentie... tema. E o drama individuala simbol pentru o drama sociala dovedita cu cifre in anchetele sociologice din ultimii ani (copiii parasiti de parintii plecati la munca in strainatate). Filmul are si momente tragi-comice si uneori nu rasplateste suficient asteptarile (eu m-as fi asteptat la ceva... mai multa drama). Dar asa pare mai realist.
Ca la final ramai (si) cu cele 6 cuvinte cu ”f” plus lozinca ”f...-o, ma!” tine tot de realism. Ca hahaiala e romaneasca si dincolo si dincoace de ecran.
Transpare insa din toate filmele romanesti (cel putin din cele pe care le-am vazut eu) acelasi sentiment al imposibilitatii, al ratarii. Personajele nu ”rezista”, nu ”inving”, nu ”pot”. Nu sunt eroi sau cel mult sunt eroi tragici. Ceea ce e bine, ca altfel am vedea filme americane.
Observatia de mai sus tine si de fatalismul romanesc, ca oaia, de ii e sa moara, moare. Si daca nu ai nicio sansa in fatza destinului, din cauza pozitiei geo-strategice, asta e, nu ai nicio sansa.
Din punctul asta de vedere, mai remarc un plus al filmului, capacitatea de a crea tensiune fara a da impresia asta. Desi personajul dovedeste stapanire de sine, motivat de telul eliberarii, anumite ”resorturi” il zdruncina si il imping sa se rateze. Ratarea e o tema centrala in istoria noastra, de la ”trecutul falnic” ce ne prevedea ”mare viitor”, conditiile/circumstantele/vantul de la miazazi sau miazanoapte/etc ne-au tot impiedicat sa reusim. Dar, cum ”happy-endul” e specific superficialitatii, sa ne bucuram de ratare. Ca asa avem substantza, tot romanul e poet si, citez, ”in viatza este ca in piatza”. Nimic mai adevarat.
Filmul mi s-a parut bun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu