Am coborat la Universitate, in urarile de bine ale unui nene care nu nimerea butonul de deschidere a usii de la metrou (si nici pe cel al deodorantului, din pacate): "dar apasa si tu, nu sta ca..." N-am asteptat sa aud ce i-a debitat mintea, dar banui ca era clasica bovidae, ca doar si emitentul era din aceeasi familie, urbanizata fara voia sa si in pofida indaratniciei de imbratisare a tehnicii, civilizatiei si sapunului.
Apoi, am mers pe Campineanu, unde am vazut un interesant mesaj care rezuma starea societatii.
La colt cu Victoriei, se deschide un Emporio Armani. Pe ruinele inca fumegande ale predecesorului magazin in care putea admira mobile de designer. Desigur, Armani lipsea din peisaj, dar stim ca nu pentru cele cateva mii de potentiali cumparatori se deschid asemenea magazine.
Prin nu stiu ce conexiune mi-am adus aminte de brandul de tara, de ultima gaselnitza cu frunza. Cu cat ma gandesc mai mult la subiect, cu atat cred ca frunza era o alegere buna:
- este aceasta o tara in care taiatul frunzei la caini e sport national?
- este politica din aceasta tara o vocatie adevarata sau o frunza in vant?
- etc etc
Frunza, iarba in genere sunt la mare pret. De la fotbal la televiziune, si around. Frunza inspira/e aspirata la greu. Atunci, de ce nu?
Pret de cateva numere mai in colo, pe la Majestic, mi-am adus aminte de campania electorala, de discursul celor 3 din finala. De Crin, imi aduc aminte ca l-a pomenit pe Chirila la oameni model. Si mie imi place Chirila si cred ca este un artist model. Dar Crin nu era la "Se cauta talente". De Geoana, imi amintesc doar povestea cu soacra, nu am inteles-o, cred ca nici el. De capitan, nu stiu, nu-mi mai amintesc nimic.
Frunza. Clorofila.
A, mi-am mai amintit de o reclama vazuta la tv azi dimineata. Culmea neobrazarii civice: un spot la Programul National de Nu Stiu Ce cu Constructia de Drumuri. Un fel de cantec de gaina care face o margica. Reclama la faptul ca "se va face" ceva normal, care trebuia facut de mult si despre care, stim din experienta, nici nu se va face (ca nu sunt bani, nu?). Dar pentru un spot mic, oricand se gasesc. Frunze, frunze, frunze.
Alte magazine mici trag obloanele. Gropile raman la locul lor. Dar pe Campineanu, pe un gard scria: I fucked Lassie. God knows i think this is the best thing that could happen in Bucharest.
PS. se potriveste un vers de Nichita Stanescu, pentru a inspira logoul. Ca, inainte de a face drum, noi facem harta si de fapt, inainte de a face harta facem un spot despre harta pe care vom vedea drumul...
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu