Imi place teatrul pentru modul in care imbina conventia si imaginatia cu vizualul si sunetul ”aici si acum”. Miram W e o piesa puternica si inchegata, conventiile sunt line, complexele psihologice subtil inserate, personajele perfect conturate. Tema e o dubla drama, una ce tine de familie, alta de istorie.
Ca minus as remarca interpretarea neconvingatoare a adultei Miriam, ale carei ton plat si voce sparta nu sustin deloc rolul. Daca s-a intentionat tocmai surprinderea clivajului generational, blazarea adusa de varsta, poate ca asa ar trebui sa fie Miriam cea mare, seaca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu