miercuri, 25 august 2010

Post pentru Facebook

Sper ca ati tinut post de Facebook, Twitter si alte dracii astazi, ca tocmai ce a fost ziua cu cruce rosie de asemenea tehnologii. Cel putin pentru unii, care au vrut sa vada ca pot si fara.



Facebook ma cam enerveaza, nu inteleg de ce trebuie ”sa fii acolo” si mai ales de ce dracu m-ar interesa ce mai face cineva cu care nu am vorbit niciodata in viata asta... Dar, ma rog, e o chestie de ”facilitare” a vietii, nu te duci pana la New York sa-ti imbratisezi un vechi prieten, ii ”dai” hug pe FB si gata... De fapt, problema este facilul in toate sferele vietii, cautam prea mult calea usoara. De aici superficialitatea, cantitatea in detrimentul calitatii, etc etc. Spiritul nu se mai complica, e doar un exponat virtual intr-o vitrina, e alimentat cu produse/spectacole pe gustul lui. A, mare chestie, sa ai propriile gusturi si sa nu fii in trend.... Nu, nu, nu! Microtargetarea o functiona ea, dar tu, exponatul de pe FB trebuie sa faci si tu parte dintr-un segment, ca sa justifici eforturile cu Zuckerberg de a-ti colecta datele.

Deci, va rog, fara FB today si socializare cat mai normala, in real world! Pentru dependenti, nu, aceasta nu este in second life.

marți, 24 august 2010

Revista strazii

Am coborat la Universitate, in urarile de bine ale unui nene care nu nimerea butonul de deschidere a usii de la metrou (si nici pe cel al deodorantului, din pacate): "dar apasa si tu, nu sta ca..." N-am asteptat sa aud ce i-a debitat mintea, dar banui ca era clasica bovidae, ca doar si emitentul era din aceeasi familie, urbanizata fara voia sa si in pofida indaratniciei de imbratisare a tehnicii, civilizatiei si sapunului.

Apoi, am mers pe Campineanu, unde am vazut un interesant mesaj care rezuma starea societatii.

La colt cu Victoriei, se deschide un Emporio Armani. Pe ruinele inca fumegande ale predecesorului magazin in care putea admira mobile de designer. Desigur, Armani lipsea din peisaj, dar stim ca nu pentru cele cateva mii de potentiali cumparatori se deschid asemenea magazine.

Prin nu stiu ce conexiune mi-am adus aminte de brandul de tara, de ultima gaselnitza cu frunza. Cu cat ma gandesc mai mult la subiect, cu atat cred ca frunza era o alegere buna:
- este aceasta o tara in care taiatul frunzei la caini e sport national?
- este politica din aceasta tara o vocatie adevarata sau o frunza in vant?
- etc etc

Frunza, iarba in genere sunt la mare pret. De la fotbal la televiziune, si around. Frunza inspira/e aspirata la greu. Atunci, de ce nu?

Pret de cateva numere mai in colo, pe la Majestic, mi-am adus aminte de campania electorala, de discursul celor 3 din finala. De Crin, imi aduc aminte ca l-a pomenit pe Chirila la oameni model. Si mie imi place Chirila si cred ca este un artist model. Dar Crin nu era la "Se cauta talente". De Geoana, imi amintesc doar povestea cu soacra, nu am inteles-o, cred ca nici el. De capitan, nu stiu, nu-mi mai amintesc nimic.

Frunza. Clorofila.

A, mi-am mai amintit de o reclama vazuta la tv azi dimineata. Culmea neobrazarii civice: un spot la Programul National de Nu Stiu Ce cu Constructia de Drumuri. Un fel de cantec de gaina care face o margica. Reclama la faptul ca "se va face" ceva normal, care trebuia facut de mult si despre care, stim din experienta, nici nu se va face (ca nu sunt bani, nu?). Dar pentru un spot mic, oricand se gasesc. Frunze, frunze, frunze.

Alte magazine mici trag obloanele. Gropile raman la locul lor. Dar pe Campineanu, pe un gard scria: I fucked Lassie. God knows i think this is the best thing that could happen in Bucharest.

PS. se potriveste un vers de Nichita Stanescu, pentru a inspira logoul. Ca, inainte de a face drum, noi facem harta si de fapt, inainte de a face harta facem un spot despre harta pe care vom vedea drumul...

Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar....

miercuri, 18 august 2010

Revista presei

... dimineata in metrou, cand nu sunt eu insami ocupata cu vreo carte, am ocazia sa vad ce mai citeste lumea, in materie de ziare. Am aflat astfel doua stiri de maxima importanta:
- Daniela Gyorfi nu mai vrea sa poarte tocuri!!! Stire de maxima insemnatate, ca altfel nu era pe manseta paginei intai....
- o fata avea la 14 ani sani de 16 kile sau cam asa ceva, evident cu poze. Stirea ocupa mai mult de 3 sferturi din ultima coperta. Cealalta aberatie care umplea restul paginei nu mi-o mai amintesc.

Balci in toata regula. Balci pentru prosti. Votanti.

Intr-un efort colectiv de ridicare a natiei (daca ar avea cineva interesul), spatiile ar fi fost mai bine folosite daca s-ar fi publicat o rubrica de ... sfaturi, de exemplu:

1. Sa nu bateti copiii.
2. Sa nu mancati in mijloacele de transport in comun. Sincer, eu ma simt aiurea cand transport aripioarele de la KFC in metrou. Mor de jena ca le car in sacosa, sugrumate sa nu "respire", dar sa le mai si mananc ...
3. Sa nu va mai uitati la televizor... etc

Mare e gradina Domnului, de vreme ce se si dau bani pe tampeniile astea de "stiri", ca pentu clatit ochii, sincer, sunt o multime de lucruri de vazut. Daca ai norocul meu, dai chiar peste tipa de la statia P. de ieri, care, la toate cele 140 de kg a plecat de acasa in lenjeria de corp de culoare neagra peste care a asezonat o frumoasa camasa de noapte see-through.. Ochii ma dor.

Ca sa fim... transparenti pana la capat, sa recunoastem ca din vechime, poporul s-a tinut (in fraie, in negura, in ce vreti voi) cu "paine si circ". Painea ca painea, dar circul abunda. of.

luni, 16 august 2010

Everytime we say goodbye...

Pe Radio Ro Muzical, duminica pe la 12 este jazz. Iata ce mi-a scos in cale playlistul lor! Cu dedicatie...

Ultima zi de vacanta

Airbus 330 ne-a inghitit pe toti, vreo 280 de persoane incap in baierile uriase cu care zboara la 12 km deasupra pamantului. A huruit greu mai ales pe araturile de deasupra Mediteranei, unde golurile de aer il faceau sa piarda altitudine. Am dormit putin in cele aproape 8 ore de zbor, spatiul restrans anuland orice urma de confort. Am ratat insa micul dejuns, semn ca dormeam destul de adanc. Am vazut un film prost (Bounty hunter), am citit niste stiri triste despre masurile de austeritate din Marea Britanie si am rasfoit povetele lui Branson (Virgin Group) din Business stipped bare. (http://www.amazon.com/Business-Stripped-Bare-Adventures-Entrepreneur/dp/1905264429)
Acum astept imbarcarea spre Bucuresti. Niste iubitori de frumos anunta pe sms ca nu mai vor sa lase Bruggeul. Nici noi n-am vrut, anul trecut.


(nota> posturile sunt decalate, din motive de conexiune)

Cu barca pe Nil

In jurul izvoarelor Nilului inca dainuieste controversa. google nu m-a ajutat sa ma lamuresc daca Nilul Alb izvoraste fix din Lacul Victoria (Uganda), unde l-a descoperit j. H. Speke in secolul XIX sau nu. Nilul Albastru ar veni cica din Etiopia. Oriunde ar fi izvoarele celui mai lung fluviu din lume (aici Wikipedia toarna gaz pe foc cu niste masuratori recente care ar urca pe primul loc Amazonul, cu vreo 7000 si ceva de km, Nilul avand doar 6650Km sau 6671 pe alte siteuri), e cert ca se da in niste cascade pana la varsarea in Mediterana, vreo 6 la numar. Una din ele e Murchison. Aici, debitul de 300 m/s e strecurat printr-o fanta de mai putin de 10 m, dand un frumos peisaj demn de luat in poza. Pe firul apei, mai povesteste Wikipedia (ca doar nu stiu eu asa), pe la 1954 s-a prabusit cu avionul insusi Hemingway, de care v-am mai zis ca era client al locului.

Zona este taram de basm pentru hipopotami, crocodili, pasaret divers si alte vietuitoare. Marturii vizuale aici:


Am intalnit si cateva exemplare de African Fish Eagle, zburatoarea inrudita cu vulturul american de pe afisele SUA. E monogam, ptiu drace. In plus, in caz ca-i moare soatza, se sinucide, romantziosul!! Cata dragoste... La capatul celalalt al axei fidelitatii, gasiti hipopotamii cu harem, un mascul si o droaie de femele cu pui. Ciorba de hipos. Mai timidutzi, dar prezenti, crocodilii de Nil isi odihneau real leatherul la soare. Cam asta fu plimbarea.

marți, 10 august 2010

Girafe, elefanti etc

Dimineata devreme, hotelul este cufundat in liniste. Nilul curge lin prin fata camerei, ici colo un hipopotam pluteste lenes in aval. Pasarile, unele mici, albastru intens si altele si mai mici, rosii scot triluri vesele. Coboram la masa, trecem prin fata receptiei care mai pastreaza inca masina de scris a lui Hemingway. Regina Elisabeta a Angliei fu si ea prin anii 50 aici. Ma rog, name dropping nu functioneaza nici la hoteluri, in fond, unde erau sa se duca daca vroiau sa vada lei si elefanti?...

Plecam pe drumuri de savana, aerul este placut, e inca racoare. Iarba se inalta tzantzosa in verde pur, verde gras, verde toate nuantele. Copaci cu platane se vad in departare, un soi de palmieri mai durdulii rup monotonia tufisurilor.

Bivoli cu masti de argila ne arunca priviri tampe din spa-ul lor de namol. Uneori devin furiosi, in safari nu de lei trebuie sa te temi ci de bivoli si elefanti.Antilope fragile sar prin fata masinii. Unele sunt atat de mici ca iti vine sa le iei acasa, sa le tii pe balcon. Kudu, cu coarnele rasucite, lechwe gratioase, steenbok fashnetze tzopaie, rumega, par foarte multumite. Niciuna nu protesteaza ca destinul lor este sa fie hrana pentru leu. Par foarte fericite cu sansele care li se dau pentru a muri de batranete. But, again, nici leul nu le ucide de placere sau pentru a-si decora vizuina . Sa fii o antilopa in savana, sa mananci la discretie iarba ca la bufetul suedez, sa bei apa cand gasesti, sa nu ai nevoie de gucci si prada, ca deja ai o haiutza de blanitza pentru care Paris Hilton face moarte de antilopa, sa nu iti trebuiasca masina, benzina si alea alea. Sa tzopai cat e ziua de lunga, adica de la 6 am la 6 pm, sa admiri rasaritul, apusul, soarele tzusti pe cer. La un moment dat, vine leul, ca ii e fomitza. El nu e chiar pretentios, isi va baga furculiza in exemplarul din urma, cel mai facil de transat. Nu vaneaza trofee, nu ia coarnele acasa. Vine sa manance. El si familia lui, sa-i traiasca. Gheara lui apuca, sfasie, dintii sfarma, probabil la sfarsit ragaie. Doarme vreo 22 de ore pe zi, nimic nu il tulbura. Si tot asa, o antilopa mai putin, leul mai intremat, etc etc, live goes on. Fara taxe, fara socoteli. Fara guvern, fara idioti. Omul complica mult lucrurile. In afara de faptul ca este specia cea mai daunatoare.

Aerul e plin de miresme, ierburile se coc in atmosfera umeda a diminetii. Ajungem aproape de lacul Albert, inspre granita cu Congo, la o ruina de hotel, bombardat in timpul lui Idi Amin prin '70 si ceva. Cu fatza spre lac, mai pastreaza o piscina mare, in faianta bleu, acum plina de matasea broastei. Ruina este la ceva departare de drumurile batute, salbaticia o imbratiseaza strans (plantele au crescut in toate ungherele). Balerinii mei aluneca pe o treapta pe care roua diminetii si frunzele putrezite au pomadat-o cat sa imi rup eu gatul. Salvez gatul, alunec cu tibia perpendicular pe muchia treptei, ma julesc putin. De la contuzie am un ban vanat pe piciorul drept. In cadere, mi se lumineaza mintea, ca desi locul a fost odata civilizat, acum, ca ruina, este la fel de probabil sa adaposteasca animale ca oricare alt loc din jungla. Gandul ma zoreste sa las in urma grupul care inca admira luciul lacului si sa ma duc spre masina. Ma uit cu bagare de seama, in stanga, in dreapta, dupa colt. Pasesc cu atentie, ma opresc sa ascult, nicio copita, niciun muget, nimic. Repet exercitiul de cateva ori inainte de a ma aventura in camp deschis spre masina. Las deschisa usa van-ului, desi imi trec prin minte o multime de animale care s-ar putea napusti peste mine. Cel mai probabil vreun hot de babuin (sunt multi, umbla in gasti si fura de rup). Deodata aud un zgomot fioros si ii vad pe ceilalti aventurieri iesind care cum puteau dintre ruine, cu fetzele ingrozite si corpurile curbate spre masina. Ceva ii mana din spate, e clar. Se aud ragete salbatice, grohaieli infricosatoare au insotit o shleatca de mistreti dintre daramaturi. Oamenii s-au aciuit la masina, fiecare cum a putut. Cu exceptia unuia care mai si dadea sa filmeze momentul. Strong man, a comentat soferul, un localnic de 38 de ani caruia nu ii ghiceai varsta, ca mai tuturor de aici de altfel. "I trust you, you are strong, you were not afraid". Ca sa vezi ce conteaza aici.

Imi pansam piciorul, ceilalti isi pansau frica. Am avut noroc, daca eram eu printre mistreti, nu mai aveam ce pansa. Ceva mai tarziu, ne dam seama ca mistretii poate nu erau singuri. Ca leul avea si el permis de trecere in hotel, as everybody else. Ne cutremuram din nou, o luam la roata spre alte animale.

Girafe haaaaat inalte se infrupta din pomisori. Masculii au un colorit intens, sunt mai inalti. Unul zareste o girafioara delicata, se apropie de ea cu respect, in zice cateva versuri din Puya, o miroase cu patos si trateaza ceva intre ei. Se despart amici, domnitza nu era interesata... Gaturile lungi se unduie pe cerul albastru lucios cu pufi de nori albi.


Masina rumega drumul argilos, ne apropiem iar de ceva padure, intre copaci si tufe, elefanti cu fildesi lungi savurau o salata de frunze. Masivi, impunatori. Dau din urechile ca niste evantaie, mananca nestingheriti pana cand insistenta noastra de a-i lua in poza ii cam enerveaza. Un tip cu alura de bodygard si fildesi cam nespalati se ia dupa masina. Eu cred si acum ca de fapt ii placea de ea (e usor sa o confunzi cu o elefantica, pentru ca are culoarea, dimensiunea si forma potrivite).

"Leul, unde e leul?" e fraza care se poarta de la driver la driver. Din vorba in vorba aflam ca o leoaica sade langa un copac, ma rog, stiu ei unde. Ne apropiem de delta, facem un ocol si undeva, langa un platan, o tanara leoaica doarme. Zeci de blizuri, zeci de "wow" nu o tulbura deloc. Doarme imapsibila. Ceva zgomote specifice (mugetul unui bivol) o incita insa, ridica putin capul, ne priveste cu dispret. O lasam in pace.
A fost interesant. Urmeaza plimbarea cu barca pe Nil, croco, hipo etc.

Pentru mai multe poze, clic aici:

luni, 9 august 2010

Safari

Traiasca Animal Planet. Sub influenta consumului de documentare de pe postul amintit, am decis sa accept o invitatie in safari.
Asadar, in weekendul trecut am fost in safari in Murchison Falls National Park. Animalutze, savana, nice.



Urmeaza doua povestiri ("cu poze"), una despre atacul salbaticiunilor de la ruine si alta despre mini-croaziera pe Nil.

Sanatate!