Un regizor englez a produs aceasta piesa la un teatru din provincie. Probabil ca, actorii fiind putini si avand ceva probleme de dictie, intonatie si poate chiar talent, regizorul nu putea sa aduca in scena chiar Odysseia lui Homer. Si a pus de-o ”improvizatie”, de o interactivitate scena-public, etc, cat sa treci cu vederea balbele si sa nu te astepti la cine stie ce dramatism. Aluziile la ”viata cetatii” din prezent si glumitele cu tenta de divertis-ment, subtiri, starnesc oarece chicoteli. Te-ai gandi, daca esti mai slab de inger, ca Odiseia o fi fost vreo comedie. Sau ca asisti la o bascalie la adresa operei antice. Cum o dai, tot prost pica.
Este de evitat, daca nu cumva cautati o modalitate de a combate insomniile. Pentru ca in privinta ”hazardului” invocat de actori, am dubiile mele. Oricum, ideea de ”improvizatie” a fost demontata in piesa de ieri, ”Who is Fergus...”.
Ca o ironie a sortii, daca la sfarsitul Odysseiei de azi actorii au spus ca oricine poate fi Odiseu, cei ce au vazut ieri ”Who is Fergus...”, cu siguranta au primit si raspunsul.
duminică, 31 octombrie 2010
”Cine e Fergus Kilpatrick?” cine vreti voi.
4 actori au facut o companie de teatru care ”is interested in deconstructing more than constructing theatre pieces” (vezi siteul trupei www.companytheatre.com). Rezultatul, daca aveti rabdare, este destul de interesant, se trage de prin simulacra si simularea lui Baudrillard, se da prin hiper-realitate, pune la indoiala istoria si credintele de orice fel, se mai inspira din niste Borges, macelaresc actul scenic ”devoalandu-l”, se ironizeaza si testeaza publicul. A, si conform sursei de mai sus, se mai inspira si din South Park...
Pe mine m-a cuprins invidia ca nu m-am gandit mai inainte la asa ceva. Damn it!
Alfel, impanarea cu aluzii din varii teme si stereotipuri mentine suficient atentia timp de 60 de minute. Niciunul in plus, ceea ce e totusi bine!
Urmarind piesa mi-am adus aminte de ”mediul este mesajul” a lui Marshall McLuhan, un tip destept care s-a ocupat de teorii asupra media, comunicare, etc. A zis el cateva chestii: With telephone and TV it is not so much the message as the sender that is “sent.” News, far more than art, is artifact. Food for the mind is like food for the body: the inputs are never the same as the outputs.” (www.marshallmcluhan.com) Ma rog, restul e de citit.
Revenind la piesa, merita de vazut daca nu aveti altceva de facut prin casa si daca vreti musai sa vedeti cu ochii vostri ca nu puteti crede nimic din ce ”aflati”.
Vizionare placuta in continuare.
Pe mine m-a cuprins invidia ca nu m-am gandit mai inainte la asa ceva. Damn it!
Alfel, impanarea cu aluzii din varii teme si stereotipuri mentine suficient atentia timp de 60 de minute. Niciunul in plus, ceea ce e totusi bine!
Urmarind piesa mi-am adus aminte de ”mediul este mesajul” a lui Marshall McLuhan, un tip destept care s-a ocupat de teorii asupra media, comunicare, etc. A zis el cateva chestii: With telephone and TV it is not so much the message as the sender that is “sent.” News, far more than art, is artifact. Food for the mind is like food for the body: the inputs are never the same as the outputs.” (www.marshallmcluhan.com) Ma rog, restul e de citit.
Revenind la piesa, merita de vazut daca nu aveti altceva de facut prin casa si daca vreti musai sa vedeti cu ochii vostri ca nu puteti crede nimic din ce ”aflati”.
Vizionare placuta in continuare.
duminică, 24 octombrie 2010
.JPG)
Cocor
S-a deschis de ceva timp Cocor. Afara gardul, inauntru niste mielusei romanesti (la mare pret - literalmente - hainele facute de mana designerilor autohtoni, le recunosti usor, putin neterminate), niste marci de care n-am auzit si unele de care am auzit de prea multe ori.
Cateva cafenele, o farmacie, o vinarie...
Arata frumos, mai ales ca e aerisit, fara cumparatori.
Cateva cafenele, o farmacie, o vinarie...
Arata frumos, mai ales ca e aerisit, fara cumparatori.
Know thyself - fantasma nr 1
Se facea ca sunt friend pe Facebook cu un tip, Socrate. Si asta a postat pe wall o chestie smechera, cum ca a mazgalit el in grafitti, pe arcada unui mall (Appolo din Delphi) Know thyself. Primul impuls a fost sa dau ”like”. Pe urma, m-am mai gandit, si i-am dat pe mess ”adica, ce vrei sa zici mosule?”.
Intre timp, se bagau unii in seama la comentarii, cum ca ”e fumata, nene”, ca ar mai fi zis si Talles si Pitagora si altii asemenea... Ma rog, nu e treaba mea, astept pe mess lamurirea.
Si s-a facut ziua, si soarele de octombrie miericiu s-a impletit in perdea si de acolo pe perna si m-a trezit. Ziua era banala pana cand am avut de ales. Si am ales altfel decat ce ar fi la moda. Si am dat totul pe ceva fara valoare in piata, dar in acord cu principiile mele. Noroc ca am stiut ce conteaza pentru mine.
Seara, pe FB, am dat like lu Socrate ca stia el ce zice.
Intre timp, se bagau unii in seama la comentarii, cum ca ”e fumata, nene”, ca ar mai fi zis si Talles si Pitagora si altii asemenea... Ma rog, nu e treaba mea, astept pe mess lamurirea.
Si s-a facut ziua, si soarele de octombrie miericiu s-a impletit in perdea si de acolo pe perna si m-a trezit. Ziua era banala pana cand am avut de ales. Si am ales altfel decat ce ar fi la moda. Si am dat totul pe ceva fara valoare in piata, dar in acord cu principiile mele. Noroc ca am stiut ce conteaza pentru mine.
Seara, pe FB, am dat like lu Socrate ca stia el ce zice.
7 vieti pe care mi-as fi dorit sa le am - fantasma nr 2
1. viata de purece pe motanul meu, Tzuki, decedat in anul doi de facultate (al meu, nu al lui)
2. fotograful personal al lui Jhonatan Rhys Meyers, maseusa lui sau orice obiect de imbracaminte din garderoba actorului
3. cocotier pe plaja
4. pisica, dar nu motanul Tzuki (a murit tanar, dupa o indelunga suferinta) ci o pisica aristocrata, hranita de un chef nu cu gourmet la cutie
5. pilot de avion, fara stres
6. frumoasa si cu tupeu
7. DJ . oh, da! Si sa am o pisica melomana si sa punem muzica in cluburile frecventate de JRM. si sa arat ca fetele din videoclipurile lui dan balan. si sa dorm ziua.. sa umblu noaptea.
Ani de carti serioase n-au putut sterge amprenta revistelor Vogue.
2. fotograful personal al lui Jhonatan Rhys Meyers, maseusa lui sau orice obiect de imbracaminte din garderoba actorului
3. cocotier pe plaja
4. pisica, dar nu motanul Tzuki (a murit tanar, dupa o indelunga suferinta) ci o pisica aristocrata, hranita de un chef nu cu gourmet la cutie
5. pilot de avion, fara stres
6. frumoasa si cu tupeu
7. DJ . oh, da! Si sa am o pisica melomana si sa punem muzica in cluburile frecventate de JRM. si sa arat ca fetele din videoclipurile lui dan balan. si sa dorm ziua.. sa umblu noaptea.
Ani de carti serioase n-au putut sterge amprenta revistelor Vogue.
duminică, 10 octombrie 2010
Baba care asculta ABBA
Sper ca le-a dat prin minte producatorilor sa ceara sponsorizare pentru spectacol de la un fond de pensii. Pentru ca piesa este o reclama minunata la pensia privata. E vorba despre batranete, singuratate si tristete. Sigur ca pare comic sa vezi doua babe dansand pe ABBA. Dar de fapt este de un tragism tulburator. Altfel, spectacolul in sine are un discurs destul de subtirel si atentia e mentinuta doar prin improvizatii cam frivole si jocul scenic al celor doua actrite.
Tulburator, dar la fel era si un titlu dintr-o publicatie financiara saptamana trecuta: " de ce-si cheltuie banii generatiile de 30-40 de ani in loc sa-i stranga pentru pensie".
Pe langa aspectul financiar, care nu era chiar focusul piesei, ramane cel emotional: poti "investi" in copii, ca tot singur ramai. Poti avea prieteni, dar mor si ei, plus ca te mai si plictisesc. Poti sa iubesti, si, daca ai ghinion, tot singur ramai si vorbesti cu o poza...
Puneti bani deoparte! Macar sa va puteti distra cumparand artificii. Palermo si New Orleans.
Tulburator, dar la fel era si un titlu dintr-o publicatie financiara saptamana trecuta: " de ce-si cheltuie banii generatiile de 30-40 de ani in loc sa-i stranga pentru pensie".
Pe langa aspectul financiar, care nu era chiar focusul piesei, ramane cel emotional: poti "investi" in copii, ca tot singur ramai. Poti avea prieteni, dar mor si ei, plus ca te mai si plictisesc. Poti sa iubesti, si, daca ai ghinion, tot singur ramai si vorbesti cu o poza...
Puneti bani deoparte! Macar sa va puteti distra cumparand artificii. Palermo si New Orleans.
I tu mama tambien
Amicul T. mi-a facut un playlist, mai demult. L-am mai elogiat si cu alta ocazie (playlistul). Printre melodii era si una a lui Marco Antonio Solis, pe care am ascultat-o 3 saptamani in sir. Linia melodica nu este spectaculoasa, dar versurile mi-au placut:
Te extrano mas que nunca y no se que hacer
despierto y de recuerdo mal amanecer
espera otro dia por vivir sin ti
el espejo no miente me veo tan diferente
me haces falta tu
La gente pasa y pasa siempre van y van
el ritmo de la vida me parece mal
era tan diferente cuando estabas tu
si que era diferente cuando estabas tu
No hay nada mas dificil que vivir sin ti
sufriendo en la espera de verte llegar
el frio de mi cuerpo pregunta por ti
y no se donde estas
si no te hubieras ido seria tan feliz
(pe romaneste: http://www.versuri.ro/versuri/mgijl_marco+antonio+solis+si+no+te+hubieras+ido+salome+romana.html)
Marturisind amicului T pasiunea pentru melodia cu pricina, aflu ca aceasta a aparut in coloana sonora a unui film mexican din 2001, I tu mama tambien. 2 adolescenti si o femeie mai in varsta (ca ei, da?) pleaca intr-o calatorie "despre" prietenie, sex si viata in genere. Cum adevarat zice NYTimes "the movie is fast, funny, unafraid of sexuality and finally devastating".
Si melodia.
Pentru sceptici: filmul este (mult) mai bun decat melodia.
Te extrano mas que nunca y no se que hacer
despierto y de recuerdo mal amanecer
espera otro dia por vivir sin ti
el espejo no miente me veo tan diferente
me haces falta tu
La gente pasa y pasa siempre van y van
el ritmo de la vida me parece mal
era tan diferente cuando estabas tu
si que era diferente cuando estabas tu
No hay nada mas dificil que vivir sin ti
sufriendo en la espera de verte llegar
el frio de mi cuerpo pregunta por ti
y no se donde estas
si no te hubieras ido seria tan feliz
(pe romaneste: http://www.versuri.ro/versuri/mgijl_marco+antonio+solis+si+no+te+hubieras+ido+salome+romana.html)
Marturisind amicului T pasiunea pentru melodia cu pricina, aflu ca aceasta a aparut in coloana sonora a unui film mexican din 2001, I tu mama tambien. 2 adolescenti si o femeie mai in varsta (ca ei, da?) pleaca intr-o calatorie "despre" prietenie, sex si viata in genere. Cum adevarat zice NYTimes "the movie is fast, funny, unafraid of sexuality and finally devastating".
Si melodia.
Pentru sceptici: filmul este (mult) mai bun decat melodia.
duminică, 3 octombrie 2010
Nunta in Basarabia
Comedie romantica, asa scria pe Cinemagia, despre Nunta in Basarabia. E mai mult o comedie de moravuri si cutume (nunta cu dar, rubedenii, obiceiuri ciudate, macrameuri, ochelari cu sigla, gel, etc), stereotipuri (basarabeanule nascut poet, rusul e cantaret, cu totii sunt beti)... Te duci, razi, ceea ce era si intentionat. Am vazut nunti bucurestene la fel de penibile.
Mi-am adus aminte inca o data ca tot ce e atins de solemnitate si ritual e lovit si de ridicol. Cel putin mie asa mi se pare.
Mi-am adus aminte inca o data ca tot ce e atins de solemnitate si ritual e lovit si de ridicol. Cel putin mie asa mi se pare.
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Morgen
In sala la Patria erau 18-20 spectatori. Superb!!! "Avem si bufet", ne-a imbiat plasatoarea. Ce sa-i faci, lumea merge la mall... Un ins in varsta fosnaia o punga de cipsuri. La un moment dat, cand erau ceva mai galagioase replicile din film (deh, las) a strigat: "Ne traduce si noua cineva???" Nu i s-a raspuns, a plecat la scurt timp, semn ca nu intelesese nimic.
Filmul este minunat. Imaginea este usor intunecata si prafoasa (cred ca nu era ecranul de vina) dar fiecare scena e un tablou: incadrarea, cromoatica, lumina. Pana si cea cu WC-ul varuit, usor inclinat, din stanga ecranului, avand pe fundal pe Nelu si nevasta sapand. Sau cea din crasma, mai de la sfarsit. Oricare ar merita transpuse in panze. In special un cadru are o compozitie aparte si mai ales o lumina ce m-a dus cu gandul la portretele lui Rubens: noaptea, pe camp, nu se vad decat ochii si varful nasului eroului principal si umbrele politistilor. Ceva din temerea si panda unui sobolan incoltit transpare din economia de nuante a scenei, la fel cum disperarea kurdului lasat noaptea in pustiu e redata atat de bine, doar cu farurile masinilor si negrul noptii.
N-are rost sa povestesc filonul epic, cum n-avea rost ca spectatorul din sala sa inteleaga ce zicea kurdul. Cat intelesesem noi atat intelegea si nelu, paznicul de supermarket: strainul trebuia sa ajunga in germania. Ii ia banii, il mai foloseste la treaba, dar face el cum face si il trece granita. E si comic pe alocuri, fin si tragic, dar decent.
Daca va mai amintiti de Megatron, e aceeasi traspunere fluida de emotie in imagini. Fara artificii, fara excese.
De vazut musai. Morgen.
Filmul este minunat. Imaginea este usor intunecata si prafoasa (cred ca nu era ecranul de vina) dar fiecare scena e un tablou: incadrarea, cromoatica, lumina. Pana si cea cu WC-ul varuit, usor inclinat, din stanga ecranului, avand pe fundal pe Nelu si nevasta sapand. Sau cea din crasma, mai de la sfarsit. Oricare ar merita transpuse in panze. In special un cadru are o compozitie aparte si mai ales o lumina ce m-a dus cu gandul la portretele lui Rubens: noaptea, pe camp, nu se vad decat ochii si varful nasului eroului principal si umbrele politistilor. Ceva din temerea si panda unui sobolan incoltit transpare din economia de nuante a scenei, la fel cum disperarea kurdului lasat noaptea in pustiu e redata atat de bine, doar cu farurile masinilor si negrul noptii.
N-are rost sa povestesc filonul epic, cum n-avea rost ca spectatorul din sala sa inteleaga ce zicea kurdul. Cat intelesesem noi atat intelegea si nelu, paznicul de supermarket: strainul trebuia sa ajunga in germania. Ii ia banii, il mai foloseste la treaba, dar face el cum face si il trece granita. E si comic pe alocuri, fin si tragic, dar decent.
Daca va mai amintiti de Megatron, e aceeasi traspunere fluida de emotie in imagini. Fara artificii, fara excese.
De vazut musai. Morgen.
vineri, 1 octombrie 2010
Marti, dupa Craciun e de fapt Sambata
Am avut proasta inspiratie sa citesc inainte de vizionare o cronica elogioasa (una din putinele, de altfel) si asteptarile mele urcasera vertiginos in fata ecranului...
Dialogul este slab, ca si cum ai asculta vecinii de apartament, uneori aparent in mod voit subtire. Derapaje de genul "paule, paule, ai facut din mine o carpitza" sunt chiar de neiertat. Jocul actoricesc - e ok (cine sunt eu sa judec?) dar nu se transmite emotie. E doar relatare, nu uiti nicio clipa ca esti in fatza ecranului, nu-ti vine sa sari sa stergi o lacrima nevestei parasite. Sau, poate nici nu s-a vrut asa ceva. Limbajul cu f... si p..., ca si full frontal-urile cu... Paul (Mimi Branescu) se inscriu in registrul filmului romanesc, in care goliciunea tine loc de intimitate si injuraturile de autenticitate. Pacat, se putea sugera mai bine, mai poetic, pentru ca filmul nu e dur, nu are tarie, dramatism, a.i. fraze precum "ai dus copilul la aia sa-i umble in gura cu mainile cu care-ti umbla tie la p.." nu au efectul scontat.
Dar cel mai mare minus al filmului e tot "interruptus"ul practicat si in "Furia" si "Buggie", pentru ca dupa ce astepti vreo 2 ore, filmul se termina fix inainte de punctul culminant. Adica, nu exista confruntare, intriga nu capata deznodamant, ordinea nu e restabilita, dupa legile materiei. Dar, deja, acesta este stilul lui Radu Muntean.
Pe scurt, e vorba de un barbat slab (fara vointa) care dobandeste prin nu stim ce imprejurari o amanta mai tanara (si uratzica). Coplesit de povara a doua femei in viata sa de broker de credite, omul ii spune nevestii ca o vrea pe amanta. Se codesc ei un pic de copil care, in preajma Craciunului fiind, asteapta cadouri. Urmeaza sa-i spuna si acestuia ca 'mami si tati" se despart. Undeva, dupa Craciun. Se impresoara pe aici foarte multe reclame mascate (?) la o serie de bunuri si servicii.
Mie, povestile cu adulter nu-mi plac. Ca oricum o dai, treaba asta cu inselatul se sfarseste intotdeauna prost. Iar cea mai mare prostie e cand o incepi. Asa ceva nu "se intampla' (cum se scuza personajul din film), e o chestiune de alegere: sa minti sau nu, sa jignesti sau nu, sa ranesti sau nu si, mai ales, sa ai curaj sa te desparti inainte de a avea nevoie sa inseli...
In rest, e un film bun. As fi vrut sa mai continue.
Dialogul este slab, ca si cum ai asculta vecinii de apartament, uneori aparent in mod voit subtire. Derapaje de genul "paule, paule, ai facut din mine o carpitza" sunt chiar de neiertat. Jocul actoricesc - e ok (cine sunt eu sa judec?) dar nu se transmite emotie. E doar relatare, nu uiti nicio clipa ca esti in fatza ecranului, nu-ti vine sa sari sa stergi o lacrima nevestei parasite. Sau, poate nici nu s-a vrut asa ceva. Limbajul cu f... si p..., ca si full frontal-urile cu... Paul (Mimi Branescu) se inscriu in registrul filmului romanesc, in care goliciunea tine loc de intimitate si injuraturile de autenticitate. Pacat, se putea sugera mai bine, mai poetic, pentru ca filmul nu e dur, nu are tarie, dramatism, a.i. fraze precum "ai dus copilul la aia sa-i umble in gura cu mainile cu care-ti umbla tie la p.." nu au efectul scontat.
Dar cel mai mare minus al filmului e tot "interruptus"ul practicat si in "Furia" si "Buggie", pentru ca dupa ce astepti vreo 2 ore, filmul se termina fix inainte de punctul culminant. Adica, nu exista confruntare, intriga nu capata deznodamant, ordinea nu e restabilita, dupa legile materiei. Dar, deja, acesta este stilul lui Radu Muntean.
Pe scurt, e vorba de un barbat slab (fara vointa) care dobandeste prin nu stim ce imprejurari o amanta mai tanara (si uratzica). Coplesit de povara a doua femei in viata sa de broker de credite, omul ii spune nevestii ca o vrea pe amanta. Se codesc ei un pic de copil care, in preajma Craciunului fiind, asteapta cadouri. Urmeaza sa-i spuna si acestuia ca 'mami si tati" se despart. Undeva, dupa Craciun. Se impresoara pe aici foarte multe reclame mascate (?) la o serie de bunuri si servicii.
Mie, povestile cu adulter nu-mi plac. Ca oricum o dai, treaba asta cu inselatul se sfarseste intotdeauna prost. Iar cea mai mare prostie e cand o incepi. Asa ceva nu "se intampla' (cum se scuza personajul din film), e o chestiune de alegere: sa minti sau nu, sa jignesti sau nu, sa ranesti sau nu si, mai ales, sa ai curaj sa te desparti inainte de a avea nevoie sa inseli...
In rest, e un film bun. As fi vrut sa mai continue.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)