Piata Roosevelt - azi la Opereta

Regret sa o spun, dar si-au bagat efectele speciale in ea de piesa. Am bagat si eu o plecare prematura, chiar n-aveam de ce sa mai stau.

I-am lasat pe altii mai inteligenti ca mine sa aprecieze cutele, dedesupturile si profundzimile acestei piese. Mai ales cei ce radeau copios la "mirador, mirador, ce dor mi-a fost de tine" si la toate flic-flacurile, ping, ping si pac, pac-urile din piesa.

M-a amuzat foarte mult ca dupa vreo 20 de minute de piesa si destul de multe cuvinte cu f, c, p si p, o mama cu trei copii cam prescolari au plecat val-vartej. Mai documentati-va inainte, oameni buni!

Altii au suportat cu stoicism. Si cu ochii pe ceas.

Inainte, in timpul sau dupa

Pentru ca oricum piesa din seara asta a fost ”super mega f.ck..g” groaznica, cred ca e cazul sa pomenesc ceva de toaletele teatrelor. Ca si la restaurante, ele sunt foarte importante. Cea de la Metropolis e spatioasa si bine utilata. Cea de la National e ... (daca am da note, ca in turism de exemplu, aceasta ar merita maximum o... picatura). Ar putea cere urgent o sponsorizare pentru a fi marite. Sau pentru a le monta cuiere, sa nu mai trebuiasca sa tii in dinti o geanta de 3 kile... Sunt multe produse care s-ar promova bine la toaleta, ce dracu!

Povesti de familie

Daca nu as fi foarte rea, as spune doar: ”incalificabil. de evitat cu orice pret”. Dar sunt foarte rea, asa ca nu voi spune nimic.

Miriam W. - drama si iar drama

Imi place teatrul pentru modul in care imbina conventia si imaginatia cu vizualul si sunetul ”aici si acum”. Miram W e o piesa puternica si inchegata, conventiile sunt line, complexele psihologice subtil inserate, personajele perfect conturate. Tema e o dubla drama, una ce tine de familie, alta de istorie.

Ca minus as remarca interpretarea neconvingatoare a adultei Miriam, ale carei ton plat si voce sparta nu sustin deloc rolul. Daca s-a intentionat tocmai surprinderea clivajului generational, blazarea adusa de varsta, poate ca asa ar trebui sa fie Miriam cea mare, seaca...

...

In viata, nu poti separa binele de rau precum uleiul de apa. Poate dupa trecerea pe lumea ailalta (pentru epicurieni, in neverland), acolo sa fie disectii exacte pe fapte incheiate.

Aici insa, binele si raul sunt impletite, incalcite si greu de distins. Mai mult, fiecare isi vede (de) binele lui, care poate avea in ochii tai o culoare albastru-verzuie sau mai crem. E chestie de perspectiva, de relativitate, s-au ocupat altii de legile astea. Cauta-ti propriul bine!

”Hotii” - la Nottara

Imi place expresia ”economie de mijloace” pentru ca e... cuprinzatoare. In arta sau in afaceri, economia de mijloace inseamna eficienta si, desigur, inteligenta in folosirea mijloacelor. Asadar, cand ai un text istet si niste actori care-si merita numele, poti face o piesa minunata doar cu elementele mentionate.

”Hotii” nu emana cine stie ce profunzime. Desi e printre ei si un filosof cu o carte publicata/necitita (pot empatiza), discursul nu te duce in cotloanele mintii si in cutele sufletului. Ba ... au contraire, am spune, dupa abundenta de f.. si c... Dar personajele sunt irlandeze, deci asta inseamna doar autenticitate.

Textul e iscusit dar magistral rostit (nici jocul scenic nu e evident, e redus la minimum). Franck e savuros, il ajuta si figura.

Merita din plin. Rasetele sunt perfect justificate, aplauzele pe merit.