Am auzit ca oamenii se duc la mare de 1 Mai, ca asa e traditia. Asta imi place. Eu am o traditie cu marea si inceputul lui iunie, dar, drept este ca nu o mai respect.
Am vazut insa si stegulete pe strada, iar asta n-am inteles-o. Parca e 1 Decembrie. Cand, ca tot omu, tara isi serbeaza ziua de nastere. O conventie, fie. Dar ce dracu serbam pe 1 Mai? Ca povestea aia cu Ziua Muncii nu tine. Nu la 4,4 milioane de salariati din vreo 21,4 de suflete. Nu la 5 milioane si mai bine de pensionari. Nu la sute de mii bune de asistati sociali, printre care unii vin la cantina cu decapotabila.
Nu cred ca bulevardul Aviatorilor serba Ziua Muncii. Daca o serba pentru miile de angajati din Pipera si zonele invecinate, care muncesc 9 to 5 and far beyond, ok. Slava lor! Si multumiri pentru impozitele platite. Din care, niste steguletze tricolore au falfait de 1 Mai.
Dar, daca serbam ziua ”aia„ a muncii, mai bine am uita-o. Ca nici nu ne caracterizeaza, nici nu ne aduce aminte de lucruri bune, e si jenanta pentru ca nu serbam niciodata ziua gandirii, de ex. Sau a antreprenoriatului. Sau a artei.
Hai, gratar la iarba verde fara PETuri si gunoaie! Si fara gratar, daca se poate.
PS1. munca este cea mai importanta pentru romani, in ultimele valuri din European Values Survey.
PS2. orice motiv e bun pt o zi libera. Eu nu am raspuns la niciun sondaj despre importanta muncii :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu