In primul rand, nu mai merg in Green Hours, cel putin nu fara o butelie de oxigen (era sa mor asfixiata).
In ceea ce priveste piesa, ce sa zic, sucita si schizoida, cu o suprapunere de planuri (real, al piesei, etc), niste glume ... rasuflate, niscaiva autocritica (cea mai reusita parte, de altfel). O nevasta inselata, o amanta - best friend a inselatei, o boschetara, un oarecare - sot. Partea cu boschetara de cel putin 50 de ani, ”gurista”, mama ”infidelului” etc ar fi trebuit sa cada cel tarziu la repetitii.
Altfel, „suntem 5 femei la 1 barbat pe planeta asta”, happy end, drama lacrimogena, ce mai, final boliwoodian, slabut, cam pe tot parcursul piesei m-am gandit la o reprezentatie de final de UNATC.
Concluzia mea, Lia Bugnar joaca uneori mai bine decat scrie. Era foarte credibila in rolul boschetarei si cred ca s-a inspirat mult din personajul acela de stiri PRO TV, femeia a carei (lipsa de) dictie a facut-o celebra (e si pe youtube).
Initial, m-am gandit ca niste femei destepte pot scoate mai mult din tema infidelitatii conjugale. Ca e variata, nuntata, ca femeile se invinovatesc, ca se victimizeaza, ca e o idee stupida sa crezi in vesnicia sentimentelor, s.a. Scheletul a fost insa parazitat prea mult de trucuri de valoare indoielnica.
Daca o prindeti intr-un spatiu normal si nu sunteti foarte pretentiosi, puteti sa o vedeti. Pateu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu