In primul rand, nu mai merg in Green Hours, cel putin nu fara o butelie de oxigen (era sa mor asfixiata).
In ceea ce priveste piesa, ce sa zic, sucita si schizoida, cu o suprapunere de planuri (real, al piesei, etc), niste glume ... rasuflate, niscaiva autocritica (cea mai reusita parte, de altfel). O nevasta inselata, o amanta - best friend a inselatei, o boschetara, un oarecare - sot. Partea cu boschetara de cel putin 50 de ani, ”gurista”, mama ”infidelului” etc ar fi trebuit sa cada cel tarziu la repetitii.
Altfel, „suntem 5 femei la 1 barbat pe planeta asta”, happy end, drama lacrimogena, ce mai, final boliwoodian, slabut, cam pe tot parcursul piesei m-am gandit la o reprezentatie de final de UNATC.
Concluzia mea, Lia Bugnar joaca uneori mai bine decat scrie. Era foarte credibila in rolul boschetarei si cred ca s-a inspirat mult din personajul acela de stiri PRO TV, femeia a carei (lipsa de) dictie a facut-o celebra (e si pe youtube).
Initial, m-am gandit ca niste femei destepte pot scoate mai mult din tema infidelitatii conjugale. Ca e variata, nuntata, ca femeile se invinovatesc, ca se victimizeaza, ca e o idee stupida sa crezi in vesnicia sentimentelor, s.a. Scheletul a fost insa parazitat prea mult de trucuri de valoare indoielnica.
Daca o prindeti intr-un spatiu normal si nu sunteti foarte pretentiosi, puteti sa o vedeti. Pateu.
marți, 29 noiembrie 2011
miercuri, 23 noiembrie 2011
H
Guest post by Corporate Rodent
Saptamana trecuta fu controlul medical obligatoriu. Chestie de asigurari si costuri, nu ca l-ar durea pe Franz in cot de well-beingu' meu. Cum tocma' avusesem o sedinta de aia d kkt, in care totul era mai trist ca un buletin informativ de pe Realitatea, m-am dus cu speranta ca le voi sparge tensometrul cu hipertensiunea mea. Aiurea! Era aproape normala. Prin urmare, voi dubla numarul cafelelor si al tigarilor si voi merge si la cumparaturi cu nevasta-mea.
Guest post by Corporate Rodent
Saptamana trecuta fu controlul medical obligatoriu. Chestie de asigurari si costuri, nu ca l-ar durea pe Franz in cot de well-beingu' meu. Cum tocma' avusesem o sedinta de aia d kkt, in care totul era mai trist ca un buletin informativ de pe Realitatea, m-am dus cu speranta ca le voi sparge tensometrul cu hipertensiunea mea. Aiurea! Era aproape normala. Prin urmare, voi dubla numarul cafelelor si al tigarilor si voi merge si la cumparaturi cu nevasta-mea.
Guest post by Corporate Rodent
sâmbătă, 19 noiembrie 2011
Consultantii
Guest post by Corporate rodent
De curand au venit niste consultanti destepti sa ne arate cum functioneaza noua aplicatie de monitorizare a stocurilor. Zic oximoronul de mai sus tocmai pentru a sublinia ca orice consultant e prin definitie destept, pentru ca poate face bani din (cu)multa prostie. E tipul mai academic al smecherului. In fine, au venit smecherii astia sa ne arate cum merge treaba cu "placinta" (asa o alintam noi pe aplicatie, din nationalism dar si din niscaiva pudoare). πzday face grafice de tip pie, iar cum importul de bunuri si servicii in globalizare nu sufera adaptari locale, asa i-a ramas numele. Cand ne aratau ei cum merg graficele alea m-a apucat un somn vecin cu Hades, si ma pune necuratu' sa deschid gura k sa nu casc. Cum eram singurul care parea ca a urmarit tampenia de prezentare, m-am ales cu un task nou, cica sa le explic si fetelor de la conta cum sta treaba cu aplicatia. Pi'tz'dai seama ...
Guest post by Corporate rodent
De curand au venit niste consultanti destepti sa ne arate cum functioneaza noua aplicatie de monitorizare a stocurilor. Zic oximoronul de mai sus tocmai pentru a sublinia ca orice consultant e prin definitie destept, pentru ca poate face bani din (cu)multa prostie. E tipul mai academic al smecherului. In fine, au venit smecherii astia sa ne arate cum merge treaba cu "placinta" (asa o alintam noi pe aplicatie, din nationalism dar si din niscaiva pudoare). πzday face grafice de tip pie, iar cum importul de bunuri si servicii in globalizare nu sufera adaptari locale, asa i-a ramas numele. Cand ne aratau ei cum merg graficele alea m-a apucat un somn vecin cu Hades, si ma pune necuratu' sa deschid gura k sa nu casc. Cum eram singurul care parea ca a urmarit tampenia de prezentare, m-am ales cu un task nou, cica sa le explic si fetelor de la conta cum sta treaba cu aplicatia. Pi'tz'dai seama ...
Guest post by Corporate rodent
miercuri, 16 noiembrie 2011
Depresie corporatista
Guest post by Corporate rodent
Incaperea e o hala mare, prost aerisita. Un abator de neuroni facuti zilnic parizer virtual si livrat in slideuri si exceluri. Toate ecranele fileaza ca niste becuri proaste la tensiune variabila. Retina e agresata permanent, ca incheieturile sclavilor in calele vaselor unor pirati insetati de "rezultate". Creierul, privat de oxigen si de varietate, se netezeste inainte de vreme. De cate circumvolutiuni o fi nevoie ca sa produci zilnic acelasi tampenii?! Mai ales in numele inovatiei. Firma produce aceleasi bomboane de zeci de ani, cu din ce in ce mai putine ingrediente, e drept, dar cel mai des s-au schimbat denumirile si ambalajele.
Abatorul de identitati inghite "forta" de munca si livreaza cifre (produsele se fac intr-o fabrica din provincie, aici e doar HQ), lasand in urma, in fiecare seara ca deseuri doar "epuizati" de munca. Bomboane cu aspartam si chestii cu denuniri ciudate. Doar pe detergenti le mai gasesti. Am primit de Craciunul trecut, in loc de bonus, 2 kile. Nu le-am dus la aia mici, k mi-a fost frica. Le-a dat soacra-miu la porci, la Braila. Noroc ca sorocul le-a fost aproape, k la Ignat se zvarcoleau de crampe. N-am mancat nici caltabos. Mirosea a guma de sters, din aceea cu miros de bomboane.
Sefa de RandD (R'nB cum ii zicem noi pt lookul ei de profesionista sau Research and distruction cum ii zic cei 2 chimisti de sub ea) suge toata ziua acadele. Cica pentru PR. Dar, adevarul e ca la cat silicon e in ea, bombele chimice pe care le inghite sunt tocmai bune de intretinere. Cam atat pentru azi. Nevasta-mea vrea sa iesim la teatru. sper sa fie la Scaunele lu' Ionesco, ca de atata absurd cat in sedinta de azi, mi-ar prinde bine putina normalitate, prin comparatie.
PS. Nu va ascund ca am avut o umbra de speranta. Pe 11.11.2011 la ora 11.11 am crezut ca voi scapa de trista existenta. Eram chiar intr-un conf call si vorbeam cu niste distribuitori. De nervi, unul a trantit receptorul. Am crezut ca e asteroidul salvator la impact cu stratosfera. Nu a fost. Dar am sperat, ceea ce inseamna ca mai am resurse. Astept 2012 pt Serbarea Mayasha! 12.12.2012 la ora 12 si 12 minute. Daca Chuck Norris nu intervine din nou, scapam de chin. PS2. Unde faceti Revelionul?
Guest post by Corporate Rodent
Incaperea e o hala mare, prost aerisita. Un abator de neuroni facuti zilnic parizer virtual si livrat in slideuri si exceluri. Toate ecranele fileaza ca niste becuri proaste la tensiune variabila. Retina e agresata permanent, ca incheieturile sclavilor in calele vaselor unor pirati insetati de "rezultate". Creierul, privat de oxigen si de varietate, se netezeste inainte de vreme. De cate circumvolutiuni o fi nevoie ca sa produci zilnic acelasi tampenii?! Mai ales in numele inovatiei. Firma produce aceleasi bomboane de zeci de ani, cu din ce in ce mai putine ingrediente, e drept, dar cel mai des s-au schimbat denumirile si ambalajele.
Abatorul de identitati inghite "forta" de munca si livreaza cifre (produsele se fac intr-o fabrica din provincie, aici e doar HQ), lasand in urma, in fiecare seara ca deseuri doar "epuizati" de munca. Bomboane cu aspartam si chestii cu denuniri ciudate. Doar pe detergenti le mai gasesti. Am primit de Craciunul trecut, in loc de bonus, 2 kile. Nu le-am dus la aia mici, k mi-a fost frica. Le-a dat soacra-miu la porci, la Braila. Noroc ca sorocul le-a fost aproape, k la Ignat se zvarcoleau de crampe. N-am mancat nici caltabos. Mirosea a guma de sters, din aceea cu miros de bomboane.
Sefa de RandD (R'nB cum ii zicem noi pt lookul ei de profesionista sau Research and distruction cum ii zic cei 2 chimisti de sub ea) suge toata ziua acadele. Cica pentru PR. Dar, adevarul e ca la cat silicon e in ea, bombele chimice pe care le inghite sunt tocmai bune de intretinere. Cam atat pentru azi. Nevasta-mea vrea sa iesim la teatru. sper sa fie la Scaunele lu' Ionesco, ca de atata absurd cat in sedinta de azi, mi-ar prinde bine putina normalitate, prin comparatie.
PS. Nu va ascund ca am avut o umbra de speranta. Pe 11.11.2011 la ora 11.11 am crezut ca voi scapa de trista existenta. Eram chiar intr-un conf call si vorbeam cu niste distribuitori. De nervi, unul a trantit receptorul. Am crezut ca e asteroidul salvator la impact cu stratosfera. Nu a fost. Dar am sperat, ceea ce inseamna ca mai am resurse. Astept 2012 pt Serbarea Mayasha! 12.12.2012 la ora 12 si 12 minute. Daca Chuck Norris nu intervine din nou, scapam de chin. PS2. Unde faceti Revelionul?
Guest post by Corporate Rodent
joi, 3 noiembrie 2011
Dedicatie
cautam de mult melodia generic de la Cinemateca...
iata-o!
Melodia e compusa de Charlie Chaplin pentru filmul A Countess From Hong Kong
Abonați-vă la:
Postări (Atom)