Ascultam Ane Brun, navigam pe net, dau peste un forum de suport pentru introvertitzi. Un ins, sarmanul, marturisea ca ”are nevoie de un job dar ca nu ii place sa interactioneze cu nimeni si se gandea sa fie gropar. Ca cica se lucreaza noaptea si nu prea interactioneaza cu fiinte vii”. Omul avea intr-o mica masura dreptate. Gropile se sapa ziua, de obicei, si de interactionat, interactionezi cu clientul, cu adunarea, cu alti gropari, cu popa, etc. Esti chiar un personaj monden, cautat, mai devreme sau mai tarziu de toate familiile din comunitate.
Pe alt site, erau top 10 joburi pentru introvertiti: inginer de software, artist, cercetator, farmacist, etc.
Stupiditati, ca toti au de interactionat cu sefii, cu colegii, cu clientii...
Aia cu groparul mi s-a parut cea mai aproape de adevar, dar adevarul era in groapa.
Asta e, esti introvertit, deal with it!
Tot ascultand Ane Brun, am mai navigat pe net printre ”anxiety reliefs”... Da, o multime de sfaturi. Cel mai interesant la atacurile de panica e ca ele apar cand nu ai de ce sa te temi, ca altfel, in situatii de panica, nu mai simti nimic, esti chiar curajos...
Ane Brun canta. Pentru introvertiti si anxiosi nu exista joburi. Can it be sadder than that?? Dpv evolutionist, mi se pare corect, pentru ca introvertitii astia nu ajuta specia deloc.
Pe alt site, am gasit distinctia clara (si rara) ca introvertit nu e sinonim cu timid. Asta o stiam si eu, de cand imi doream petreceri numeroase dar ma apuca panica la gandul de a le organiza. Deci eram un soi de extrovertita timida.
Cam atat cu self helpul....
Un lucru ma bucura totusi. Epictet credea ca nu e niciodata prea tarziu sau prea devreme sa te ocupi de sufletul tau (din eg. ”occupy oneself with one”s soul”). Pai daca nici asta nu e o ocupatie pt introvertiti...
Ascult Ane Brun, sa speram ca e suficient. (Words e f melodios).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu