Erau la masa din fata noastra, asezati amandoi pe aceeasi parte. La un moment dat, chelnerul le-a adus comanda. Ea s-a intors spre chelner si atunci am vazut-o. Era urata. Foarte urata. Va mai amintiti desenele animate bulgaresti cu lupul care striga Nu pogodi zayats? Ea era lupul. Am ras, ne-am dat coate. Ma intrebam cum e posibil ca uratania sa-si fi gasit pereche, daca el putea sa o imbratiseze cu lumina aprinsa, daca nu cumva ii era frica sa doarma cu ea, etc. Erau afectuosi unul cu altul. Lui i-a sunat telefonul, a povestit ca au vrut sa mearga cu scuterul pe mare, li se paruse prea scump. Deci, se mai si distrau.
Era urata, cu dinti mari si zulufi negri ca ai lupului din desene. Au achitat si au plecat, el era inalt si bine facut, oare ce gasise la uratania aia? Ea il spijinea usor si ii ghida pasii.
Pana la urma, orice sac isi are petecul.
cea mai superficiala fiinta din lume
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu