Green Hours - Chat (aka Cîîîîhhhh)

"Chat "cica e o piesa a unui teatru de pi la Ieshi...
E o colectie de futaturi (vreo 9 la numar intr/o singura formula, restul in diverse imbarligaturi de fraze). 2 batranei libidinosi si o fufa. Asta e efectivul. "Piesa" e numai platitudini si joculetze de cuvinte gen Vacantza mare ("azi nu mai exista bariere de varsta, doar diferente de pretz", etc etc).
Pour les connaisseurs: "astia din banci au ADNul trist". Cine stie, cunoaste.

Paris je t'aime

E un film proiect, unul din acelea in care mai multi oameni se aduna sa creeze ceva. E o colectie de reclame la dragoste (incepere, continuare, sfarsit, impartasire, neimpartasire, etc). E o colectie care, ca orice proiect european, tre sa fie corect cu toate minoritatile de gust si sex.
Mie mi s/a parut plictisitor, desi pe alocuri unele "creatii" au avut nerv si idee cat o reclama cum ziceam, dar buna. De fapt, singura calitate mi s/a parut ca nu au facut cate un film intreg din fiecare "filmuletz".
Recomandabil pentru indragostiti, indragostibili si oameni buni la suflet. M/a emotionat si pe mine un pic, dar nu stiu daca nu cumva era doar amintirea unei iubiri contemporana cu cinematograful din mall Vitan (unde vazui filmul).
Complet nerecomandata dupa despartiri.
Overall, hipercaloric, cu aport mare de glucide

Green Hours - Sapte zile din viata lui Simone Lambroso

Daca va ganditi la Lombroso, gresiti, pentru ca nu e o analiza a defectelor de caracter ci a defectelor vietii in general. Unii oameni se inchiriaza si desi insuficient exploatata (sau prea subtil) aceasta tema e foarte actuala. In fond, toti ne angajam in schimburi de toate naturile. Explicatie suplimentara pentru economisti > E ca istoria Japoniei, cea insuficient dotata in resurse naturale, dar care si-a dezvoltat o economie competitiva... Si la nivel interuman, totul e comercializabil.
E o piesa interesanta, de gen interactiv (ne-agresiv), jucata convingator.
Dupa cum ziceam, nu are nici o legatura cu criminologul Cezare Lombroso. E povestea unor oameni fara noroc (ha ha) care intra pe o piatza aglomerata, fara elemente de diferentiere... Deci se diferentiaza, abordeaza nishe, umplu goluri identificate doar de ei, dar reale. Ca toti avem nevoie de o minciuna, de un alint, de una de alta... Pe care, oricat am vrea, nu le gasim pe raft la Cora. Nici in Plazza..
Intrarea 10 RON, un suc 5 RON. Fum > asa si asa...

Teatrul Act - Oleanna

Daca aveti timp sa cititi pe un afis albastru in drum spre intrare, vedeti k titlul vine de la o legenda, legatura cu subiectul nefiind totusi clara. Oricum, ca sa nu ziceti k ati vazut O Leana, e bine sa va documentati.
Subiectul e legat de invatamantul universitar, de norme, de valori, etc. E o tema posibila in viata reala. Sunt destul studente agresive si pline de abnegatie (cuvant pe care il detest) si destui profesori nemerituosi si fara vocatie. Pana la urma, ei se impaca, fumeaza Pipa pacii (Tzigara de dupa ?) si putem imagina ca si studenta va deveni asemeni dascalului. Sau k ea reprezinta vocea neprihanita a valorii? Indoielnic, dar tre sa recunosc k am privit piesa cu mai mult subiectivism decat era cazul. Nu cred in educatia institutionalizata. E o loterie, un SISTEM. Notiune care de asemeni imi repugna. Un sistem administrativ, fara deosebire de impozite, cod rutier si alte alea. Am vazut profesori prosti bata si mi se pare aiurea sa ceri ceva de la ei. Am vazut si profesori buni, prinsi in acelasi sistem idiot si care nu aveau ce face decat sa/l suporte. Chestionarea normei si valorii in invatamant mi se pare o tema cam naiva. Pe ansamblu insa e o piesa consistenta.
De notat> interpretarea ei (Emilia Bebu), convingatoare (am gasit personajul detestabil, repet sunt subiectiva). Motivele iadului (bine sustinute vizual si auditiv).

Green Hours - Sectorul S

Sectorul S este o piesa despre anticamera mortii. Stiu k suna pretentios pentru o piesa in care fosta Abramburica isi plimba delicata faptura si zice cateva vorbe. Dar e o piesa intersanta, daca nu va sperie prea tare fatalismul sortii. Daca v/a trecut prin cap vreo prostie de genul falsei sinucideri, reconsiderati, ca, asa cum arata piesa, se poate sa iasa prost. In rest, pare k toate drumurile duc la Roma, si sinuciderile sunt din dragoste neimpartasita. Se mai sinucid oamenii si k a pierdut Rapidul. Da?

Cafe DeKO "Zaruri si carti"

Fusei la Cafe DeKO. M/am gandit k as putea sa-mi confectionez o masca de fum de tigara. Cam in toate piesele pe care le-am vazut pana acum, se fuma pe scena si in afara ei. La greu. Astept sa se instituie acea lege cu fumatul ca in UE sau macar sa coboare din tavan, k in avioanele depresurizate niste masti micutze si elegante pentru nefumatori.
Despre piesa, ce sa zic... Am vazut ZARURI si CARTI, o lectie de management pentru toti sefii micutzi kr isi chinuie angajatii imbecili dar optimisti. Daca va intereseaza managementul, stiti k este esential sa ii explici subordonatului sarcinile si sa te asiguri k le-a inteles inainte sa comita o nerozie. In rest, piesa este amuzanta, subordonatul nu se da batut, k oricare dintre angajatii din noi, continua sa se bucure de ce i-a mai ramas: din demnitate, din libertate, din orice.
Ca in toate piesele, abundentza de cuvinte "explicite" (de parca ar vorbi vreunul dintre noi metaforic si subliminal in viatza de zi cu zi). Cred ca daca s-ar citi doar o lista cu denumirile "pe bune" ale partilor anatomice de interes, sala ar fi in delir...
Anyway, actorii arata bine si fetele au fost multumite de prestatie.
Intrarea 15 RON, un Santal 5,5, un Pepsi 5 RON. Fumul gratis. Farmecul lui Florin Piersic JR... nepretzuit