Toamna Parcului Tineretului

Jurnalul bautorului de rom - film

Nu va lasati inselati de titlu, filmul nu are nimic de a face cu profunzimile pe care le-ar presupune jurnalul trairilor unui ziarist care-si anuleaza controlul si inhibitiile cu ajutorul romului. Nu va lasati amagiti nici de trailer, filmul nu e atat de spectaculos.
Tema e "politica"(stiti doar ca partidele si ideologiile au fost inlocuite de mult cu multinationalele). De cand lumea, baietii destepti nascuti in zone reci si/sau aride (de asta sunt destepti, ca mediul i-a fortat), s-au dus in zonele bogate si populate de lenesi (de aia sunt lenesi si lipsiti de tehnologie, ca le cad nucile de cocos in cap si sorb cola pe saturate) si le-au luat astora mai fraieri peisajele si bogatiile naturale. E drept? Nu. Dar e un soi de selectie naturala cam perversa, ca efectele, in final, sunt de distrugere a mediului inconjurator. In fine, treaba e grea, nu s-a rezolvat la Davos si nicaieri altundeva.
Jonny Depp face un rol de tzacanit boem, cum ii sade lui bine. Cateva replici destepte exista. Ceva gaguri cam tampitele se aduna si ele.
Aveam asteptari mai mari, vedeam ceva mai deshantzat, mai nebunesc. Dar, merge.
Din pacate, filmul are ceva comercial in el, exact ce n-ar fi trebuit sa fie, ca doar de antiglobalizare era vorba in propozitie. Dar, cam rateaza tinta.

Ca recomandare, ce sa zic, poate fi si ratat. Dar ceva imi zice ca ati parea inculti de nu l-ati vedea. Asta daca va pasa de ce zice lumea. Eu sper ca nu.

Dati un raspuns pentru un survey!

FreeOnlineSurveys.com Launch Survey

Pentru sprijinirea activitatii academice, rog Smart Urbans sa completeze acest survey si sa invite cat mai multi asemenea lor sa il completeze. In maxim 10 zile, ca expira linkul.
Multumesc in numele stiintei!

Noi 4 - in Green Hours

In primul rand, nu mai merg in Green Hours, cel putin nu fara o butelie de oxigen (era sa mor asfixiata).

In ceea ce priveste piesa, ce sa zic, sucita si schizoida, cu o suprapunere de planuri (real, al piesei, etc), niste glume ... rasuflate, niscaiva autocritica (cea mai reusita parte, de altfel). O nevasta inselata, o amanta - best friend a inselatei, o boschetara, un oarecare - sot. Partea cu boschetara de cel putin 50 de ani, ”gurista”, mama ”infidelului” etc ar fi trebuit sa cada cel tarziu la repetitii.

Altfel, „suntem 5 femei la 1 barbat pe planeta asta”, happy end, drama lacrimogena, ce mai, final boliwoodian, slabut, cam pe tot parcursul piesei m-am gandit la o reprezentatie de final de UNATC.

Concluzia mea, Lia Bugnar joaca uneori mai bine decat scrie. Era foarte credibila in rolul boschetarei si cred ca s-a inspirat mult din personajul acela de stiri PRO TV, femeia a carei (lipsa de) dictie a facut-o celebra (e si pe youtube).

Initial, m-am gandit ca niste femei destepte pot scoate mai mult din tema infidelitatii conjugale. Ca e variata, nuntata, ca femeile se invinovatesc, ca se victimizeaza, ca e o idee stupida sa crezi in vesnicia sentimentelor, s.a. Scheletul a fost insa parazitat prea mult de trucuri de valoare indoielnica.

Daca o prindeti intr-un spatiu normal si nu sunteti foarte pretentiosi, puteti sa o vedeti. Pateu.

H

Guest post by Corporate Rodent

Saptamana trecuta fu controlul medical obligatoriu. Chestie de asigurari si costuri, nu ca l-ar durea pe Franz in cot de well-beingu' meu. Cum tocma' avusesem o sedinta de aia d kkt, in care totul era mai trist ca un buletin informativ de pe Realitatea, m-am dus cu speranta ca le voi sparge tensometrul cu hipertensiunea mea. Aiurea! Era aproape normala. Prin urmare, voi dubla numarul cafelelor si al tigarilor si voi merge si la cumparaturi cu nevasta-mea.

Guest post by Corporate Rodent

Consultantii

Guest post by Corporate rodent

De curand au venit niste consultanti destepti sa ne arate cum functioneaza noua aplicatie de monitorizare a stocurilor. Zic oximoronul de mai sus tocmai pentru a sublinia ca orice consultant e prin definitie destept, pentru ca poate face bani din (cu)multa prostie. E tipul mai academic al smecherului. In fine, au venit smecherii astia sa ne arate cum merge treaba cu "placinta" (asa o alintam noi pe aplicatie, din nationalism dar si din niscaiva pudoare). πzday face grafice de tip pie, iar cum importul de bunuri si servicii in globalizare nu sufera adaptari locale, asa i-a ramas numele. Cand ne aratau ei cum merg graficele alea m-a apucat un somn vecin cu Hades, si ma pune necuratu' sa deschid gura k sa nu casc. Cum eram singurul care parea ca a urmarit tampenia de prezentare, m-am ales cu un task nou, cica sa le explic si fetelor de la conta cum sta treaba cu aplicatia. Pi'tz'dai seama ...

Guest post by Corporate rodent

Depresie corporatista

Guest post by Corporate rodent

Incaperea e o hala mare, prost aerisita. Un abator de neuroni facuti zilnic parizer virtual si livrat in slideuri si exceluri. Toate ecranele fileaza ca niste becuri proaste la tensiune variabila. Retina e agresata permanent, ca incheieturile sclavilor in calele vaselor unor pirati insetati de "rezultate". Creierul, privat de oxigen si de varietate, se netezeste inainte de vreme. De cate circumvolutiuni o fi nevoie ca sa produci zilnic acelasi tampenii?! Mai ales in numele inovatiei. Firma produce aceleasi bomboane de zeci de ani, cu din ce in ce mai putine ingrediente, e drept, dar cel mai des s-au schimbat denumirile si ambalajele.

Abatorul de identitati inghite "forta" de munca si livreaza cifre (produsele se fac intr-o fabrica din provincie, aici e doar HQ), lasand in urma, in fiecare seara ca deseuri doar "epuizati" de munca. Bomboane cu aspartam si chestii cu denuniri ciudate. Doar pe detergenti le mai gasesti. Am primit de Craciunul trecut, in loc de bonus, 2 kile. Nu le-am dus la aia mici, k mi-a fost frica. Le-a dat soacra-miu la porci, la Braila. Noroc ca sorocul le-a fost aproape, k la Ignat se zvarcoleau de crampe. N-am mancat nici caltabos. Mirosea a guma de sters, din aceea cu miros de bomboane.

Sefa de RandD (R'nB cum ii zicem noi pt lookul ei de profesionista sau Research and distruction cum ii zic cei 2 chimisti de sub ea) suge toata ziua acadele. Cica pentru PR. Dar, adevarul e ca la cat silicon e in ea, bombele chimice pe care le inghite sunt tocmai bune de intretinere. Cam atat pentru azi. Nevasta-mea vrea sa iesim la teatru. sper sa fie la Scaunele lu' Ionesco, ca de atata absurd cat in sedinta de azi, mi-ar prinde bine putina normalitate, prin comparatie.

PS. Nu va ascund ca am avut o umbra de speranta. Pe 11.11.2011 la ora 11.11 am crezut ca voi scapa de trista existenta. Eram chiar intr-un conf call si vorbeam cu niste distribuitori. De nervi, unul a trantit receptorul. Am crezut ca e asteroidul salvator la impact cu stratosfera. Nu a fost. Dar am sperat, ceea ce inseamna ca mai am resurse. Astept 2012 pt Serbarea Mayasha! 12.12.2012 la ora 12 si 12 minute. Daca Chuck Norris nu intervine din nou, scapam de chin. PS2. Unde faceti Revelionul?

Guest post by Corporate Rodent

Dedicatie

cautam de mult melodia generic de la Cinemateca... iata-o! Melodia e compusa de Charlie Chaplin pentru filmul A Countess From Hong Kong

Love Rboy - prima parte

Filmul romanesc sau ceea ce in cinematografia ”normala” ar putea fi numit ”prima parte” a filmului Love Rboy, filmul lui Catalin Mitulescu (a facut el multe, dar eu nu stiu decat ”Eu cand vreau sa fluier, fluier”, la care a semnat scenariul) e o productie din specia ”Furia”, ”Boogie” s.a.. In fine, daca treci peste finalul ”interrompu” (si) prematur, de care sufera mai toate filmele romanesti - o fi pentru ca li se termina banii de productie?! - filmul merita vazut, macar pentru o anumita poezie a mizeriei redata decent si cu masura. ”Lover”-ul e un baiat uratzel daca ma intrebi pe mine, usor feminizat si damnat, adica tipul de ”fishior” care poate suci capul fetelor, mai ales ajutat de ceva lanturi/tatuaje/motorizari/etc. Fetele, ca gastele. Tema simpla aduce in discutie (daca chiar vreti sa faceti conversatie dupa vizionare) traficul de persoane si destramarea familiilor pe fondul migratiei in Vest a parintilor, la munca. Recomandarea mea este ca merita vazut, chiar si asa, trunchiat, restul va imaginati voi. Acum, daca un american facea filmul, baiatul ala suferea la un moment dat de o criza de constiinta si si-ar fi salvat iubita in ultima clipa. Politaiul ar fi fost si el mai convingator (deh, empowermentul) si toata reteaua ar fi fost pedepsita. Ar fi fost desigur mai banal si mai putin rafinat, dar ar fi insuflat oarece speranta. Dar cand natia se mandreste cu fatalitatea si e deprimata, finalurile pozitive sunt contraindicate. Artistic, oscilatiile personajului sub adierea constiintei (?) sunt redate subtil si filmul nu cade in penibil. Vizionare placuta!

Animus malus si alte oratanii

(Guest post by Corporate Rodent )
Azi mi a fost dat sa recapitulez cateva cunostinte de biologie, speta vertebrate indoielnice. Despre furnicar stim ca are nasul lung adaptat penetrarii scorburilor ascunse. Ce nu stiam in clasa a saptea insa, este ca omologul lui de birou a dezvoltat abilitati maiastre de pupatinfund, evolutie dictata de adaptarea bietului animal cu creierul cat o pruna la necrutatoarea economie capitalista. Se gaseste in birouri umbroase, pe langa locuri de fumat dar si la dozatorul de apa. Prefera dosurile suspuse ierarhic, nutrind la randu-i dorinte de avansare.

Guest post by Corporate Rodent

Leme de lene

1. Daca nu declarati vinerea zi libera, nu va creste in veci productivitatea. Nu trebuie demonstrat, pentru ca e de la sine inteles ca vinerea nu se munceste.
2. Omul muncitor nu face cat doi. E bine totusi ca femeile sa stea acasa si sa faca pui pentru ca altfel nu va avea cine sa ne plateasca pensie.
3. E pacat ca s-a trecut la exploatarea omului de catre om, cand puteam invata in continuare maimutele sa faca un set complet de operatiuni si sa le angajam in multinationale. Unde mai pui ca doi-trei cimpanzei ar fi fost suficienti pentru a se ocopa de management.
4. Mai bine traiesti putin decat sa mori mult. (asta e o axioma)
5. In weend iei o gura de aer, cat sa-ti potzi tine respiratia in restul saptamanii. Pacat ca si in afara biroului a inceput sa miroasa tot a c...t.
6. Toti amicii mei nefumatori care lucreaza in tobacco ar trebui ca in fiecare dimineatza sa scuipe oglinda si nu chiuveta.. La fel ar trebui si noi, astia care punem aspartam in bomboane.
7. Cu cat esti mai destept cu atat mai bine, de ceilalti.

PS: Ala micu' a lu' sor-mea m-a intrebat ce e aia infringement. I-am zis ca acum nu e cazul sa stie, dar cand se va casatori, cu sigurantza o sa afle daca uita de aniversarea nevesti-sii.

2 (cum am murit de plictiseala)

Guest post by Corporate Rodent Intai mi a venit sa urlu, dar zgomotul de fond produs de 50 de fiintze si tot atatea hard discuri, vreo 20 de ventilatoare, 50 de telefoane fixe si cel putin inca pe atatea telefoane mobile a anulat pornirea naiva si copilareasca. M-am cufundat intr-o reverie placuta, in fata PCului care clipea netulburat: mi-am imaginat ca mor. Pur si simplu, fara complicatii si cauzalitati ci doar ca mor si ca nu voi mai fi aici. Micile drame corporatiste tineau loc de funeralii: cateva fete de la marketing boceau ca nu s-a tiparit pliantul, IT-ul tuna ca furnizorul nu a livrat solutia, clientul vrea alt produs, "forta de vanzare" (pt. ca nu poate fi vorba de oameni ci doar de efective) nu a respectat procedura. Am murit injurand. Un slogan nou se nastea de acolo de unde doar vorbe goale proconsumeriste se rosteau mecanic si se colorau conform cu "charta". Am murit in tihna, micsorandu-ma ca o mumie, lasand umorile sa se evapore in aerul ventilat la refuz, plin de praf, ignoranta si ifose. Eram in sfarsit un angajat fericit.
Ce m-a surprins a fost sa constat ca in ciuda trecerii mele in grija lui Hades, inca mai primeam felurite cerinte : sa updatez cate un raport, sa justific niste underperformanceuri (or fi niste pantalori scurti?!), sa fac un forecast. Asta cu forecastul mi s-a parut oarecum fireasca, pentru ca de obicei spiritele mortilor sunt invocate pentru a ne spune ce ne ascunde viitorul...
Curand, cartela mea nu a mai pontat, iar masina nu a mai iesit din parcare. Foaia de parcurs a ramas velina ca o fata mare si cineva de resurse umane s-a prins. Cand am livrat raportul cerut, indicand ca vanzarile au scazut pt ca, P... Mea, oamenii nu mai au bani sa cumpere racoritoare, m-au last in pace. Li s-a parut o idee buna pt o campanie pe online, pe Hi5 in special, targetand cocalari si pitzipoance. Ca urmare a cresterii cu 251 la suta a vanzarilor pe segmentul vizat (forecastata tot de subsemnatul pe 5 ani cu un CAGR de cateva mii la suta) m-au si promovat. Despre morti, numai de bine! (Guest post by Corporate Rodent)

episodul 1

(Guest post by Corporate Rodent) Fiecare zi e o lobotomie nereusita. Adica iti mai ramane exact atata creier cat sa simti durerea si sa nu intrevezi niciun licar de speranta. Circuitul banilor in societate este unicul principiul caruia I se subordoneaza existenta banala, de rumegatoare de guma in fata monitorului, in detentia autoimpusa, de la 9 la 6. Ceva mancare proasta, la pranz, tine loc de pauza spirituala, culmea! Atunci iesi sa vezi lumina soarelui si poate chiar schimbi niste vorbe cu cineva de langa tine. Vorbe fara sens, de cele mai multe ori, pentru ca in cireada nu prea ai parte de intelepciune. Daca ai norocul sa dai peste o nestemata care sa nu se socheze la vederea vreunui obiect vestimentar insotindu-si "iluminarea" cu "vai, fata, dar ce pantofi/rochie ti ai tras" , poti considera ziua o reusita. In rest, dobitoacele ca si tine rumega si viseaza iarba, in cazul nostru haine si gadgeturi pe care sa le cumparam "la salariu" . (Guest post by Corporate Rodent)

adio si bun gasit!adio si bun gasit!

Astazi si, sper eu, "de astazi", vom avea un guest care va posta pe Smart Urban mai mult decat mine. Ca orice "afacere" care ajunge la maturitate (in cazul meu lenea deplina si netulburata), blogul Smart Urban va fi cedat, lasat pe mainile harnice ale unui om mai tanar, mai energic si desigur destoinic (pentru generatia Y "intreprinzator"). Sa scrie ce i-o trece prin cap. Eu, Victoria, v-am zis adio.

Adam

Adam este un film despre singuratate. Este despre drama pe care o traim toti aceia care nu stim ce sa spunem intr-o situatie "emotionala", care nu stim sa luam in brate pe cineva atunci cand plange, care nu stim (niciodata!)daca cineva ne simpatizeaza sau nu, daca face o gluma sau chiar isi bate joc... Sigur, Adam este un film despre autism (o forma a lui, Sindromul Asperger), dar poate fi despre multi high-functioning autists (e chiar o suprapunere intre termeni, in lumea medicala). Fara a considera ca orice stanjenit sau inadaptat social e un autist mai functional, filmul poate fi o metafora pentru drama de a fi singur pe lume, de "a nu-i apartine, dar de a te afla totusi in ea".
Tema putea fi exploatata mai bine.

Closer. So far away

Am revazut Closer (pentru a cata oara?!), stiti melodia, Damien Rice, The blower's daughter. "Can't take my eyes off you", zice refrenul... Asa e. Nu ca ai privi poza celuilalt in nestire, pana cand te dor ochii ci pentru ca nu mai vezi nimic altceva. Ani buni dupa aceea, nu mai vezi culorile, florile, cerul, alti ochi, etc. Uneori te vindeci.
De data asta am facut un top al replicilor.
Alice: Is it because she's successful?
Dan: No. It's because... she doesn't need me

Larry: You don't know the first thing about love, because you don't understand compromise.

si inca una care arata cat adevar e in fraza de mai sus
Dan: I love you, and I need a piss.

Adevarul e ca dragostea cere compromisuri. Si "a fucking caveman" is more likely to understand that than a spoiled child. Cred ca de chiar si depresiva Anna a ramas cu Larry. Dan is "pissing around net", treating people as plot characters and thinking he is the master of the game. Well, he is not. And this is sad, for him and for Alice, for any of us, because after that, we "have to go out into the world and live. Which can be depressing." :-)

london. to see or not to see

Niste zurlii s-au adunat printre megalitii de la Stonehenge ca sa serbeze solstitiul de vara. Sfidatoarele pietroaie atrag cam un milion de cascati anual si sincera sa fiu le-as vedea si eu, nu pentru proprietatile tamaduitoare (cica e si o piatra, nu ponce, dar care face bine la sanatate) ci asa, ca sa vad daca merita sa-mi pui buiandrugi la casa sau nu.

In alta ordine de idei, nu stiu, in Londra, daca e sa fim sinceri si corecti, ce e musai de vazut? Daca ar fi sa nu vezi decat un obiectiv, care ar fi acela?

RSVP

Uneori invitatiile sunt pentru doua persoane si atunci, pe invitatie scrie "plus one" sau "with your significant other". "Plus one" e general, poate include si un amic si un animal de companie, e bine sa utilizezi acest drept ca sa nu fii singur. "Your significant other" mi se pare insa o formula filosofica, desi "significant" aici inseamna doar important si nu are probabil nimic a face cu "semnficant si semnificat". Daca te gandesti bine, ar trebui sa aiba, sa nu apari fara cineva care sa te "semnifice", "sa te potenteze" sau "sa-ti dea sens". Te va pune in lumina mai ceva ca un reflector, te va face sa arati bine mai mult decat iluminatorul de ten si hainele vor parea perfect croite pentru tine. "Your significant other" esti tot tu dar "altul", "semnificativ" pentru tine, un reper, ancora, un punct de sprijin. Probabil si tu esti la fel pentru el. In diferite momente ale existentei. Pentru ca oamenii seamana mai putin cu stancile - nu te poti sprijini pe ele tot timpul - oarecum cu copacii - in cel mai fericit caz te "agati" de ei - si mai mult cu baloanele de sapun si curcubeele: ai impresia ca sunt acolo, te bucura dar nu-ti sunt de niciun folos in lupta cu gravitatia sau vremea rea. In cel mai fericit caz, ai parte de un copac, eu stanci am intalnit rar. Si copacul poate fi salcie sau un arbust pitic, poate chiar sa nu fie al tau, ci doar o borna kilometrica undeva pe harta. Alteori chiar te umbreste.
Daca esti stanca, probabil ca "your significant other" e un balon de sapun sau un curcubeu, stancile nu "umbla" impreuna, ar fi dificil, ca sa nu mai vorbim de cremene. Daca esti tipul "copac "si ai tot un copac cu care sa infrunti vijelia, e bine. Dar probabil ai un curcubeu, cu care faci un peisaj frumos, dar... nu te "semnifica", daca va incepe furtuna, curcubeul va disparea iar tu ramai in cel mai fericit caz "minus one".

"Your significant other"

Feng sui (sic!)

Cartile de specialitate (adica decoratiuni-astro-dezvoltare personala-alte alea) spun ca in dormitor sa pui perechi de obiecte daca nu vrei sa stai singur si sa te uiti la luna.

Eu nu prea cred, ca de ex, daca pui doua paturi s-ar putea sa te uiti si mai des la luna. Dar am observat ca de la o vreme caut perechi in tot ce vad, si o fi si asta ceva feng sau macar shui.

La capitolul intelepciune populara si zodii, cica e un test al margaretei care iti spune mai ceva ca un computer daca el te iubeste sau nu. Pai, daca margareta nu minte, se pare ca el ma iubeste. Desi as prefera sa aflu altfel si nu de la 2 musculitze si ceva polen. Dar cred ca deja stiam...

Echilibru va urez!

Sarbatoarea bujorului

Paeonia peregrina. O planta de origine balcanica ce apare spontan in zonele de silvostepa. Unii zic ca are proprietati narcotice si afrodisiace. Nu stiam pana la momentul redactarii prezentei, nu de asta am plecat la Sarbatoarea Bujorului din comuna Comana. Vroiam sa vad bujorul salbatec, din pura curiozitate si dragoste de natura. Dar proprietatile sale pot explica multe:

1. de ce e rara paeonia peregrina in rezervatia dedicata ei

2. de ce marlani de oras il rupsesera inca de la primele ore ale diminetii.

3. de ce doamnele purtau tocuri inalte si fuste mini mulate pe cuverturile intinse in padure

Am plecat cu emotie spre Comana, cu gandul la lunca Neajlovului trecuta in circuitul turistic, la starcii gratiosi trecuti prin balta ca asa vor ei, la campurile intinse de bujori de padure, atent ocrotiti de frunza metaforica a ministerului turismului...

Am fost intampinati de echipaje de politie si jandarmi antrenati care vegheau buna desfasurare a serbarii. Stiau clar cine vine pentru Manastire (11 autocare trimise de primaria sectorului 2 la spovedanie si intru iluminare) si cine vine din dragoste pentru Frumos (in chineza, bujorul poarta numele de sho yo, adica cel mai frumos). Clar, noi veneam pentru asa ceva, astfel ca un domn politist ne-a indicat drumul fara a mai necesita rostire din partea noastra. Asta da depasirea asteptarilor.

Serbarea umple satenii de mandrie, intrucat insasi doamna de la Turism e asteptata in asemenea ocazii iar directivele sunt urmate cu seriozitate si implicare: "daca primarul a dat ordin sa am grija ca sa se parcheze corect, eu asa fac. Ce, degeaba am tuns eu iarba?!" ne-a zis un comanean din Vlad Tepes (satul). Dupa ce mergi cateva sute de metri bune, ajungi in Padure, desi Jungla ar fi un termen mai potrivit. Acolo unde ar fi fost in mod "eco" poala padurii era un Dragonul Rosu cu... de toate. Trecand de laserele pustilor chinezesti si de intunecimea AKAurilor rusesti de jucarie, dupa mastile cu moartea si scheleti, dupa sosete, papuci, tricouri si cratiti, dincolo de baloane, mingi, ceasuri de perete, huse de telefon si genti cu paiete, dai de fauna: mici, bere, sunci la gratar, gogosi, clatite, manele pe stanga, cantece populare pe dreapta, echipaje de jandarmi, ambulantze, care de reportaj.

Faci la dreapta mai spre miezul padurii, printre pleduri cu doamne si domni rastigniti si june cu pantofi rosii si dai in sfarsit de o... scena. Pe ea performau ansambluri vocal-instrumentale de pe la Caminul Cultural s.a. . Am salutat prezenta Tomberoanelor, deci se poate si asa. Sper sa fi fost si folosite.

Unde sunt insa bujorii? Nu cei de metal de pe toate indicatoarele. Nu cei de pe tricourile lila inscriptionate cu "Sarbatoarea bujorului". Ci paeonia peregrina.

"Buna ziua! Ati vazut un bujor?" Dupa mai multe raspunsuri negative care indicau cu precizie ceva exemplare doar dupa limita de 2 km, am gasit unul. Fix inainte ca un pui de corporatist sa se apropie de el si sa-l smulga. Dar, educatia de acasa se vede si parintele salveaza delicata petala inainte ca micutul sa comita crima ecologica. Exxon ar fi rosit la o asemenea fapta.

Poze, macro, shooting adevarat langa firava creatura care "acomoda" si cateva furnici. Am plecat cu speranta catre centrul padurii, tulburate doar de niste soparle bezmetice, care protestau fata de vacarmul infernal si mirosul de mici.

Nici urma de alt bujor, doar in mana delicata a unei vizitatoare, un exemplar ofilit si trist.

Sarbatoarea bujorului nu e pentru botanisti. Nu e nici pentru boemi. Nu ma asteptam sa-l vad acolo pe Bucurenci sau vreo fitzosenie eco, dar nici sa vad un balci, un talcioc si un circ toate la un loc. Credeam ca doi trei studenti si niste corporatisti satui de florile de plastic de la TV si de cele virtuale de pe net, vor peregrina la paeonia. Ca vom fi doar noi si paznicul rezervatiei. Dar nu. Consumatori si votanti din toate colturile s-au adunat in padure. Pai nici bujorii nu mai cresc in conditiile astea!

Vasile Alecsandri o fi fost si el la asemenea adunatura cand a auzit despre Bujor:

Frunza verde de negara

A iesit Bujor in tara

Bate, prada, nu omoara

Pe ciocoi ii baga-n fiare

sa-i dea bani de cheltuiala

si haine de primeneala.

Pe drumul de intoarcere, am gasit niste maci pe care votantii si consumatorii nu-i bagasera in seama. Nu erau bagati nici la pliculetz, asa ca am putut sa ii admiram in toata splendoarea.

La sfarsit, zic sa salutam totusi initiativa:

1. marketingul turistic functioneaza.

2. tomberoanele erau acolo

3. excelenta organizare a traficului rutier .

Pacat ca la anul nu va mai fi niciun bujor care sa justifice adunarea, asta daca nu se construieste cumva o troita din fonduri europene care sa aminteasca de bujorul de padure. Sau daca nu o consideram deja o traditie ca si ... valentainsdai, de exemplu.

Explorati gradina carpatica! Veti gasi o multime de tampenii.

Rabbit Hole, la Teatrul Act

De la Poetica lui Aristotel stim ca tragedia are un efect de catarsis asupra spectatorului. Un dramaturg german de pe la 17oo si ceva (Gotthold Lessing) zicea ca acest catarsis transforma excesul de emotii in dispozitii virtuoase. Teatrul e chestie veche, unii zic ca intre 600 si 200 i.C. ar fi luat fiinta, din vechile spectacole dionisiace. Adica, daca te duci acum la un concert Armin van Buren sau la White Sensation, la Amsterdam sa zicem, n-ar fi mare diferenta fata de ce se intampla prin Grecia anilor 1200 i.C. la ritualurile dionisiace. "Ecstatis", intoxicatii cu alcool, ceva orgii, dansul maenadelor etc. Ce, nu ati vazut niciodata multimea cu mainile pe sus si ochii tulburi?

Acum, in treacat fie spus, teatrul occidental se trage din Grecia si se mai imbogateste prin epoca elisabetana cu ceva Sheakespeare. Dar in alte parti ale lumii, zic unii ca acu vreo 2000 de ani, era un tip Bharat Muni , un invatat indian care ii punea pe regi sa se purifice prin drama, stiind el de efectele benefice ale catarsisului.

Asadar, te duci la teatru sa te purifici, sa te lepezi de frici si mai ales (dupa vechii greci) sa te vindeci de "hubris" (aroganta, de ex aroganta de a infrunta soarta).

Nu intotdeauna teatrul te vindeca de ceva. Uneori te imbolnaveste, daca piesa e proasta.

Dpv al catarsisului, Rabbit Hole de David Lindsay-Abaire e o piesa clasica: te vindeca de pierdere, de inutilitatea luptei cu absurdul sortii. O familie tanara pierde un copil intr-un accident stupid si cam atat. Cum se trece, daca se trece peste asta, se joaca acolo pe scena de la Act, de niste actori tineri si probabil necunoscuti inca (mai ales alora care nu vad telenovele romanesti ;-) si de Emilia Dobrin care pare ca inca mai asculta ABBA (daca va amintiti piesa de la Metropolis).

Jucat bine, pus in scena eficient, emotionant, pozitiv si curativ. Mergeti de vedeti!

Cugetari pt ai mai mici

Pana acum ceva vreme, iubirea era o chestie (cine sunt eu sa pretind ca stiu ce e?!) care se aplica mai oriunde se intalneau 2 personaje si o chimie. De ceva vreme (si incep sa suspectez ca imbatranesc, ole!!) iubirea e o chestie, indragosteala e alta chestie, prietenia (amoroasa) e alta poveste si fiecare din ele pot fi de mai multe tipuri. Acum, ce sa zic, toate sunt bune si viata e bogata cu ele, dar cum sa nu le confunzi? Inca nu am patentat vreo formula, dar pentru ca oricare din cele de mai sus afecteaza ratiunea, recomandarea mea este sa aplicati o masura obiectiva: iubesti atunci cand cei din jur iti spun ca iubesti. In rest, simti, iar simturile pot fi afectate si de prea multa cofeina, nu numai de dragoste.

Oamenii pot vedea manifestari (semne de indragostire) sau fapte. Daca din fapte isi dau seama ca iubesti, atunci asa e.

Apolodor in Godot

Nu e tipul de spectacol care sa ma incante. Dar am apreciat virtuozitatea, pentru ca lucrurile care par simple pot fi al dracului de complicate iar ”performance”ul sustinut ieri in Godot sub titlul si pretextul lui Apolodor, stiti voi, pinguinul care rataceste prin lume de dor, a fost o dovada de maiestrie. Normal, nu e un spectacol pentru rascolit nervii si presarat ganduri dar nici nu se vrea. Cu aceasta ocazie am observat ca Dorina Chiriac seamana foarte tare cu Angelina Jolie. Personalitatea si ochii si ”ceva”-ul pe care il au amandoua cred ca le aseamana.

A mai fost un scurt recital al Adei Milea, din nou, un gen muzical pe care nu il agreez in mod deosebit, dar la care nu poti trece cu vederea talentul artistului, profunzimea sensurilor si inteligenta rostirii. Ma gandesc de fiecare data cand o vad la dominanta ”normei” asupra ”particularului”. La misoginism si superficialitatea cu care suntem obisnuiti sa incadram in tipare. Din pacate, mi-e greu sa o cred pe ada milea cand ”ii vine sa-si bage... granitza in ranitza” pentru ca desi poarta blugi si da cu chitara de pamant uneori (cu gratie), creierul meu nu accepta metafora. Ma rog, nici cand vorbea de iarba verde nu o prea cred, dar ce stiu eu?!

Femeile au umor. Sunt ironice si sunt totusi femei. Dar, in general nu asociem umorul cu femeile. De ce dracu, nu stiu. A avea umor, pentru un barbat inseamna sa faca glume bune. Pentru o femeie inseamna doar sa stie sa rada la glume. Prejudecati, nu? Mai marturisesc si ca eu nu suport sa ascult femei DJ la radio. Singura care ”dadea bine” la radio mi se parea Mihaela Radulescu. O femeie cu ... , ca si Guerrilla. Dar si ea mi se parea ”obositoare”.

In fine, Ada Milea un om inteligent.

1 Mai

Am auzit ca oamenii se duc la mare de 1 Mai, ca asa e traditia. Asta imi place. Eu am o traditie cu marea si inceputul lui iunie, dar, drept este ca nu o mai respect.

Am vazut insa si stegulete pe strada, iar asta n-am inteles-o. Parca e 1 Decembrie. Cand, ca tot omu, tara isi serbeaza ziua de nastere. O conventie, fie. Dar ce dracu serbam pe 1 Mai? Ca povestea aia cu Ziua Muncii nu tine. Nu la 4,4 milioane de salariati din vreo 21,4 de suflete. Nu la 5 milioane si mai bine de pensionari. Nu la sute de mii bune de asistati sociali, printre care unii vin la cantina cu decapotabila.

Nu cred ca bulevardul Aviatorilor serba Ziua Muncii. Daca o serba pentru miile de angajati din Pipera si zonele invecinate, care muncesc 9 to 5 and far beyond, ok. Slava lor! Si multumiri pentru impozitele platite. Din care, niste steguletze tricolore au falfait de 1 Mai.

Dar, daca serbam ziua ”aia„ a muncii, mai bine am uita-o. Ca nici nu ne caracterizeaza, nici nu ne aduce aminte de lucruri bune, e si jenanta pentru ca nu serbam niciodata ziua gandirii, de ex. Sau a antreprenoriatului. Sau a artei.

Hai, gratar la iarba verde fara PETuri si gunoaie! Si fara gratar, daca se poate.

PS1. munca este cea mai importanta pentru romani, in ultimele valuri din European Values Survey.
PS2. orice motiv e bun pt o zi libera. Eu nu am raspuns la niciun sondaj despre importanta muncii :-)

Urban solitude

it was deleted. the last thought that i meant for you, it was deleted by my own hand falling down without life. it was a nonsense, as you are used to hear. at least, it didn't have such words as "love". it's empty now. as empty as my soul or the space around it. i have no heart, i have no purpose . the void of the urban life absorbed me.

S-a intamplat sa fie de neuitat

1. ar fi piesa de la Bulandra, Arta. Pe langa ce a incantat auzul publicului, am mai retinut fotoliile blanoase (pe care le-am cautat in zadar pentru sufrageria mea).

2. nu neaparat in ordinea asta, dar respectand cronologia, Concertul Amaro Del, din Godot. De fapt, cam de oriunde. De data asta, a lipsit contrabasista. A fost suplinita vizual si probabil senzorial pentru populatia masculina, de o dansatoare din buric.

3. cred ca am vazut si cateva filme dar nu-mi aduc aminte mare lucru.

4. Istoria snobismului, de la nemira, oarecum dezamagitoare, dar si subiectul este ... superficial, nu?

5. alte carti rasfoite, citite, dar nu prea savurate, ca altfel v-as fi zis de ele

6. si o sumedenie de observatii critice, despre care vom vorbi in "episodul viitor".

Sanatate!

hello, again

Nu pentru ca a inceput RoBlogFest (la care nici nu m-am mai inscris, spre dezamagirea crunta a tuturor sustinatorilor mei care mi-au acordat cele 3 voturi la editia din 2009)...
Si nici pentru ca am descoperit aceasta caricatura 'motivationala"

sursa: www.ecircle.com/blog/2010/10/08/enand-winner/">And the winner is….?

Ci de dragul comunicarii. Atata cat e ea.
Buna dimineata!