dance with me

2 posturi pe acelasi subiect. E deja mult.
Dar luati de aici si dati atentie si versurilor.

The truth is lost

Beyond this lonely carousel

Passion (Lula Pena Rodrigo Leao)

Buna seara, dragii mei

Marturisesc ca nu sunt eu. Eu sunt in alt timp. In alta lume. Poate un obuz cade chiar acum langa mine, cand dansez pe ritmuri de tango si ma sarut cu foc cu un ofiter din armata adversa.

Tango Pasion!


A se asculta repetitiv si in vertij. La nesfarsit.

No me olvides
yo me muero
Amor
mi vida es sufrimiento
Yo te quiero en mi camino
Por vos cambiaba mi destino

Ay,
abrzame esta noche
aunque no tengas ganas
prefiero que me mientas
tristes breves nuestras vidas
acrcate a m
abrzame a ti por Dios
entrgate a mis brazos


Si pentru toate personajele pe care nu le-am creat in cuvinte, ce indolentza decadenta!

In God We Trust. In Hell We Are.

Cica se sinucid americanii ca e criza financiara. Pai cine i-a pus sa puna pe bancnote ca In God We Trust? Tocmai pe ochiul dracului? Se razbuna necuratul si ii ia la el. Sa vezi ce rata scazuta a somajului e acolo, la cazane!

A mai cazut un mit

N-a fost usor sa aflam ca Stolnici era informator. Sau ca Mona semna note informative... Avem putini eroi si foarte putine modele.

Pana mai deunazi, credeam in mitul moldovencei frumoase si destepte. Care ajunge sus si se poarta ca o doamna. Care sa marita si face si copil si cariera si tine si un sot langa ea. Merge pe motor, se da in barci cu Mazare, face acte caritabile si arunca Chanelul de pamant pentru curentul eco. Filmeaza, regizeaza si invarte invitati si vorbe cu usurinta si iscusinta. Mihaela, femeie darza, coerenta si frumoasa. Pacat. Ca si-a pus doi pepeni pe post de sani, pot sa inteleg. Graviditatea, gravitatia si gravitatea situatiei mondiale sunt de vina. Ca a aparut goala pe afis, acolo e mixul de marketing, cei 4P. Plus 1, de la prostie. Ca i-a zis lui Cartarescu ”stiu cum e, si eu scriu carti” (sursa: revista mondena careia nu i-am retinut numele, disponibila la salonul cosmetic), e de inteles. Si eu cred ca valoarea cartilor lor e oarecum comparabila.

Dar sa apari la un eveniment monden cu un Chanel Ankle Bag pe picior si sa declari ca nu il ai pentru mobil, cum crede lumea, ci pentru prezervative e cam aiurea. Ar fi fost o gluma buna daca ar fi fost inca maritata, cu sani (naturali) in sutien si nu la vedere si asa, in genere, daca ar fi pastrat din stil. Dar asa, chiar o credem.

Sursa foto: NY Times

KOI NO UTA! from Japan

Cautam o dedicatie... Am dat peste asta, cica in japoneza. Cum 6,67% din audienta mea e filo-japoneza (:-)), luati de aici, va rog!