Paeonia peregrina. O planta de origine balcanica ce apare spontan in zonele de silvostepa. Unii zic ca are proprietati narcotice si afrodisiace. Nu stiam pana la momentul redactarii prezentei, nu de asta am plecat la Sarbatoarea Bujorului din comuna Comana. Vroiam sa vad bujorul salbatec, din pura curiozitate si dragoste de natura. Dar proprietatile sale pot explica multe:
1. de ce e rara paeonia peregrina in rezervatia dedicata ei
2. de ce marlani de oras il rupsesera inca de la primele ore ale diminetii.
3. de ce doamnele purtau tocuri inalte si fuste mini mulate pe cuverturile intinse in padure
Am plecat cu emotie spre Comana, cu gandul la lunca Neajlovului trecuta in circuitul turistic, la starcii gratiosi trecuti prin balta ca asa vor ei, la campurile intinse de bujori de padure, atent ocrotiti de frunza metaforica a ministerului turismului...
Am fost intampinati de echipaje de politie si jandarmi antrenati care vegheau buna desfasurare a serbarii. Stiau clar cine vine pentru Manastire (11 autocare trimise de primaria sectorului 2 la spovedanie si intru iluminare) si cine vine din dragoste pentru Frumos (in chineza, bujorul poarta numele de sho yo, adica cel mai frumos). Clar, noi veneam pentru asa ceva, astfel ca un domn politist ne-a indicat drumul fara a mai necesita rostire din partea noastra. Asta da depasirea asteptarilor.
Serbarea umple satenii de mandrie, intrucat insasi doamna de la Turism e asteptata in asemenea ocazii iar directivele sunt urmate cu seriozitate si implicare: "daca primarul a dat ordin sa am grija ca sa se parcheze corect, eu asa fac. Ce, degeaba am tuns eu iarba?!" ne-a zis un comanean din Vlad Tepes (satul). Dupa ce mergi cateva sute de metri bune, ajungi in Padure, desi Jungla ar fi un termen mai potrivit. Acolo unde ar fi fost in mod "eco" poala padurii era un Dragonul Rosu cu... de toate. Trecand de laserele pustilor chinezesti si de intunecimea AKAurilor rusesti de jucarie, dupa mastile cu moartea si scheleti, dupa sosete, papuci, tricouri si cratiti, dincolo de baloane, mingi, ceasuri de perete, huse de telefon si genti cu paiete, dai de fauna: mici, bere, sunci la gratar, gogosi, clatite, manele pe stanga, cantece populare pe dreapta, echipaje de jandarmi, ambulantze, care de reportaj.
Faci la dreapta mai spre miezul padurii, printre pleduri cu doamne si domni rastigniti si june cu pantofi rosii si dai in sfarsit de o... scena. Pe ea performau ansambluri vocal-instrumentale de pe la Caminul Cultural s.a. . Am salutat prezenta Tomberoanelor, deci se poate si asa. Sper sa fi fost si folosite.
Unde sunt insa bujorii? Nu cei de metal de pe toate indicatoarele. Nu cei de pe tricourile lila inscriptionate cu "Sarbatoarea bujorului". Ci paeonia peregrina.
"Buna ziua! Ati vazut un bujor?" Dupa mai multe raspunsuri negative care indicau cu precizie ceva exemplare doar dupa limita de 2 km, am gasit unul. Fix inainte ca un pui de corporatist sa se apropie de el si sa-l smulga. Dar, educatia de acasa se vede si parintele salveaza delicata petala inainte ca micutul sa comita crima ecologica. Exxon ar fi rosit la o asemenea fapta.
Poze, macro, shooting adevarat langa firava creatura care "acomoda" si cateva furnici. Am plecat cu speranta catre centrul padurii, tulburate doar de niste soparle bezmetice, care protestau fata de vacarmul infernal si mirosul de mici.
Nici urma de alt bujor, doar in mana delicata a unei vizitatoare, un exemplar ofilit si trist.
Sarbatoarea bujorului nu e pentru botanisti. Nu e nici pentru boemi. Nu ma asteptam sa-l vad acolo pe Bucurenci sau vreo fitzosenie eco, dar nici sa vad un balci, un talcioc si un circ toate la un loc. Credeam ca doi trei studenti si niste corporatisti satui de florile de plastic de la TV si de cele virtuale de pe net, vor peregrina la paeonia. Ca vom fi doar noi si paznicul rezervatiei. Dar nu. Consumatori si votanti din toate colturile s-au adunat in padure. Pai nici bujorii nu mai cresc in conditiile astea!
Vasile Alecsandri o fi fost si el la asemenea adunatura cand a auzit despre Bujor:
Frunza verde de negara
A iesit Bujor in tara
Bate, prada, nu omoara
Pe ciocoi ii baga-n fiare
sa-i dea bani de cheltuiala
si haine de primeneala.
Pe drumul de intoarcere, am gasit niste maci pe care votantii si consumatorii nu-i bagasera in seama. Nu erau bagati nici la pliculetz, asa ca am putut sa ii admiram in toata splendoarea.
La sfarsit, zic sa salutam totusi initiativa:
1. marketingul turistic functioneaza.
2. tomberoanele erau acolo
3. excelenta organizare a traficului rutier .
Pacat ca la anul nu va mai fi niciun bujor care sa justifice adunarea, asta daca nu se construieste cumva o troita din fonduri europene care sa aminteasca de bujorul de padure. Sau daca nu o consideram deja o traditie ca si ... valentainsdai, de exemplu.
Explorati gradina carpatica! Veti gasi o multime de tampenii.
