Just for the record

Empatia mi se pare cea mai inalta calitate umana.

Into the wild

Am plecat de la Clinceni spre Calugareni doar pe principiul ca ... toate drumurile duc la Bucuresti. Si nu e asa. Pe un drum forestier, dupa o recenta vizita la mecanic unde mi s-a indicat sa nu demarez prea tare ca se rupe cureaua de accesorii (bytheway, pt fete, asta nu e, cum am crezut eu, cureaua aia de se pune pe gat), cu tocuri si rochita bleumarin cu alb si rosu (sunt culorile aviatiei si nu au legatura cu fostul loc de munca :-)), am poposit in gura larg deschisa a unei paduri de foioase, fara speranta ca vom mai nimeri civilizatia. Hauri adanci, ca la circuitele de macadam se cascau sa inghita cu nesatz rotile masinii mele care caraia dupa gropile civilizate din asfalt. Am oprit. Campie aurie de grau, verde proaspat de iarba grasa, cer albastru cu nori pufosi, albi ca laptele si adorabili, de iti vine sa ii iei de obraji si sa-i smotocesti ca pe oi. Si fluturi mici unii albi altii rosii. Si pasari cantatoare. God, I love summer. Am ascultat copacii. Am batut in pietris (nu ca sa aud daca vine vreun X5 sa ne salveze) ci ca sa ascult ... feedbackul Naturii. I ve got energy. Ceea ce va urez si dvs.

Into the Sky

Ziua aviatiei. M-am echipat vintage, mi-am pus ochelarii police si m-am dus pe camp, in cautarea lui Top Gun.

Foarte multa lume, neasteptat de multa. Masini, motoare si... avioane. Scoli de zbor, sponsori etc. Parasute. La propriu. O formatie de avioane au taiat rasuflari si au dat fiori cu un spectacol elaborat si imaginativ. Very nice.

Spectacolul, atmosfera, intelegeti voi fantezia...

Si, desigur, va mai amintiti Take My Breath Away (Berlin)

Alte locuri

Ar mai fi de zis, dar nu mai am timp de posturi pt fiecare, despre:
- Lemon Tree, nice place, acum in renovare. Acces cam dificil si hamace ioc. Dar, loc de tolaneala si cu briza (de la ambarcatiunile de pe lac, calarite la refuz de insi/e dornici/e de adrenalina).
- Vabaria (specific italian, dar nu prea detin toate ingredientele din meniu)
- El Bacha (l-a comentat Imre mai mult si mai bine, merita cel din Herastrau pt priveliste si ospitalitate)
- Cafeneaua Actorilor din Parcul Tineretului (au reusit sa faca niste clatite proaste. And God knows, i can hardly find some pancakes to be bad...)
- Herastraul in miez de noapte, pentru senzatii tari (in locurile fara de lumina) si ce alte senzatii mai vreti voi. Sunt cateva locuri cu Fitze (Bon Ton cu disco pe lac pare nice).

Ion si Maria politica

Astazi am primit pe mail un banc foarte amuzant. Imi pare rau ca nu pot respecta principiul copyrightului aici, ca nu ii stiu sursa. Stiu cine mi l-a trimis, dar nu cred ca e autorul, si , oricum, nu ar vrea sa dea cu numele pe aici.

Suna cam asa: ”Ion ii trimite Mariei un biletel in care ii zice: Marie, vino diseara sub nuc, ca sa te f**.” Maria ii raspunde: ”Bine, vin, am inteles aluzia”.

Nu stiu de ce, dar in context, m-am gandit la alegerile politice din Romania. Parca de fiecare data cand mergem la vot, avem aceeasi reactie: intelegem aluzia. Si, Ion (generic vorbind) ne-o mai trage o data.

Pentru dupa amiezi de poveste

Green Tea este un loc asa cum putine sunt: are personalitate, are oferta bogata si un miros aparte, de... ceai.

La mansarda e Micul Paris, la etaj salonul indian (verde/mov) si cel japonez (rosu/negru).

Ceaiuri diverse, nu te poti hotari (un martipan cu nuci, delicios, 9 RON). Cu 6 RON savurezi o dulceata de trandafirii... immm....

Muzica de prin anii dintre razboaie. Aroma placuta, calda. Ceaiul in ustensile ingenioase si simpatice. Carti... Da carti. Atmosfera...

De frecventat!

Music said it out loud

Music said it out loud,
So, i won t say anything.
I said, I cried, I wrote on paper, skin and eyes,
I wrote with ink and even blood. I loved.

ME, ME, ME

Recunosc public (ma, rog, cu audienta pe care o are blogul meu...) ca imi LIPSESTE TEATRUL. Simt lipsa acelui preludiu fosneitor de asezat pe scaun, deschis geanta, scos telefonul, pus pe silent, bagat la loc, inchis geanta, pregatit mainile pentru aplauze sau pentru acoperit ochii/urechile...

Simt lipsa sperantei de a vedea o piesa buna, a sentimentului eliberator de a fi chiar o piesa buna, a emotiei fluide de la actori la public si retur... Simt lipsa gustului de praf de scena, a incordarii personajelor, a vocilor lor lovind peretii incaperii si timpanele noastre...

Imi doresc sa fiu acolo, sa culeg momentul unic al fiecare rostiri. Ce fetisista! De fapt ma vreau pe scena, da, am zis-o, vreau pe scena! It is all about me, me, me...