Regret sa o spun, dar si-au bagat efectele speciale in ea de piesa. Am bagat si eu o plecare prematura, chiar n-aveam de ce sa mai stau.
I-am lasat pe altii mai inteligenti ca mine sa aprecieze cutele, dedesupturile si profundzimile acestei piese. Mai ales cei ce radeau copios la "mirador, mirador, ce dor mi-a fost de tine" si la toate flic-flacurile, ping, ping si pac, pac-urile din piesa.
M-a amuzat foarte mult ca dupa vreo 20 de minute de piesa si destul de multe cuvinte cu f, c, p si p, o mama cu trei copii cam prescolari au plecat val-vartej. Mai documentati-va inainte, oameni buni!
Altii au suportat cu stoicism. Si cu ochii pe ceas.
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
duminică, 7 noiembrie 2010
Inainte, in timpul sau dupa
Pentru ca oricum piesa din seara asta a fost ”super mega f.ck..g” groaznica, cred ca e cazul sa pomenesc ceva de toaletele teatrelor. Ca si la restaurante, ele sunt foarte importante. Cea de la Metropolis e spatioasa si bine utilata. Cea de la National e ... (daca am da note, ca in turism de exemplu, aceasta ar merita maximum o... picatura). Ar putea cere urgent o sponsorizare pentru a fi marite. Sau pentru a le monta cuiere, sa nu mai trebuiasca sa tii in dinti o geanta de 3 kile... Sunt multe produse care s-ar promova bine la toaleta, ce dracu!
Povesti de familie
Daca nu as fi foarte rea, as spune doar: ”incalificabil. de evitat cu orice pret”. Dar sunt foarte rea, asa ca nu voi spune nimic.
Miriam W. - drama si iar drama
Imi place teatrul pentru modul in care imbina conventia si imaginatia cu vizualul si sunetul ”aici si acum”. Miram W e o piesa puternica si inchegata, conventiile sunt line, complexele psihologice subtil inserate, personajele perfect conturate. Tema e o dubla drama, una ce tine de familie, alta de istorie.
Ca minus as remarca interpretarea neconvingatoare a adultei Miriam, ale carei ton plat si voce sparta nu sustin deloc rolul. Daca s-a intentionat tocmai surprinderea clivajului generational, blazarea adusa de varsta, poate ca asa ar trebui sa fie Miriam cea mare, seaca...
Ca minus as remarca interpretarea neconvingatoare a adultei Miriam, ale carei ton plat si voce sparta nu sustin deloc rolul. Daca s-a intentionat tocmai surprinderea clivajului generational, blazarea adusa de varsta, poate ca asa ar trebui sa fie Miriam cea mare, seaca...
vineri, 5 noiembrie 2010
...
In viata, nu poti separa binele de rau precum uleiul de apa. Poate dupa trecerea pe lumea ailalta (pentru epicurieni, in neverland), acolo sa fie disectii exacte pe fapte incheiate.
Aici insa, binele si raul sunt impletite, incalcite si greu de distins. Mai mult, fiecare isi vede (de) binele lui, care poate avea in ochii tai o culoare albastru-verzuie sau mai crem. E chestie de perspectiva, de relativitate, s-au ocupat altii de legile astea. Cauta-ti propriul bine!
Aici insa, binele si raul sunt impletite, incalcite si greu de distins. Mai mult, fiecare isi vede (de) binele lui, care poate avea in ochii tai o culoare albastru-verzuie sau mai crem. E chestie de perspectiva, de relativitate, s-au ocupat altii de legile astea. Cauta-ti propriul bine!
”Hotii” - la Nottara
Imi place expresia ”economie de mijloace” pentru ca e... cuprinzatoare. In arta sau in afaceri, economia de mijloace inseamna eficienta si, desigur, inteligenta in folosirea mijloacelor. Asadar, cand ai un text istet si niste actori care-si merita numele, poti face o piesa minunata doar cu elementele mentionate.
”Hotii” nu emana cine stie ce profunzime. Desi e printre ei si un filosof cu o carte publicata/necitita (pot empatiza), discursul nu te duce in cotloanele mintii si in cutele sufletului. Ba ... au contraire, am spune, dupa abundenta de f.. si c... Dar personajele sunt irlandeze, deci asta inseamna doar autenticitate.
Textul e iscusit dar magistral rostit (nici jocul scenic nu e evident, e redus la minimum). Franck e savuros, il ajuta si figura.
Merita din plin. Rasetele sunt perfect justificate, aplauzele pe merit.
”Hotii” nu emana cine stie ce profunzime. Desi e printre ei si un filosof cu o carte publicata/necitita (pot empatiza), discursul nu te duce in cotloanele mintii si in cutele sufletului. Ba ... au contraire, am spune, dupa abundenta de f.. si c... Dar personajele sunt irlandeze, deci asta inseamna doar autenticitate.
Textul e iscusit dar magistral rostit (nici jocul scenic nu e evident, e redus la minimum). Franck e savuros, il ajuta si figura.
Merita din plin. Rasetele sunt perfect justificate, aplauzele pe merit.
duminică, 31 octombrie 2010
Odysseia, dupa Homer. Ceva mai la stanga, hat departe
Un regizor englez a produs aceasta piesa la un teatru din provincie. Probabil ca, actorii fiind putini si avand ceva probleme de dictie, intonatie si poate chiar talent, regizorul nu putea sa aduca in scena chiar Odysseia lui Homer. Si a pus de-o ”improvizatie”, de o interactivitate scena-public, etc, cat sa treci cu vederea balbele si sa nu te astepti la cine stie ce dramatism. Aluziile la ”viata cetatii” din prezent si glumitele cu tenta de divertis-ment, subtiri, starnesc oarece chicoteli. Te-ai gandi, daca esti mai slab de inger, ca Odiseia o fi fost vreo comedie. Sau ca asisti la o bascalie la adresa operei antice. Cum o dai, tot prost pica.
Este de evitat, daca nu cumva cautati o modalitate de a combate insomniile. Pentru ca in privinta ”hazardului” invocat de actori, am dubiile mele. Oricum, ideea de ”improvizatie” a fost demontata in piesa de ieri, ”Who is Fergus...”.
Ca o ironie a sortii, daca la sfarsitul Odysseiei de azi actorii au spus ca oricine poate fi Odiseu, cei ce au vazut ieri ”Who is Fergus...”, cu siguranta au primit si raspunsul.
Este de evitat, daca nu cumva cautati o modalitate de a combate insomniile. Pentru ca in privinta ”hazardului” invocat de actori, am dubiile mele. Oricum, ideea de ”improvizatie” a fost demontata in piesa de ieri, ”Who is Fergus...”.
Ca o ironie a sortii, daca la sfarsitul Odysseiei de azi actorii au spus ca oricine poate fi Odiseu, cei ce au vazut ieri ”Who is Fergus...”, cu siguranta au primit si raspunsul.
”Cine e Fergus Kilpatrick?” cine vreti voi.
4 actori au facut o companie de teatru care ”is interested in deconstructing more than constructing theatre pieces” (vezi siteul trupei www.companytheatre.com). Rezultatul, daca aveti rabdare, este destul de interesant, se trage de prin simulacra si simularea lui Baudrillard, se da prin hiper-realitate, pune la indoiala istoria si credintele de orice fel, se mai inspira din niste Borges, macelaresc actul scenic ”devoalandu-l”, se ironizeaza si testeaza publicul. A, si conform sursei de mai sus, se mai inspira si din South Park...
Pe mine m-a cuprins invidia ca nu m-am gandit mai inainte la asa ceva. Damn it!
Alfel, impanarea cu aluzii din varii teme si stereotipuri mentine suficient atentia timp de 60 de minute. Niciunul in plus, ceea ce e totusi bine!
Urmarind piesa mi-am adus aminte de ”mediul este mesajul” a lui Marshall McLuhan, un tip destept care s-a ocupat de teorii asupra media, comunicare, etc. A zis el cateva chestii: With telephone and TV it is not so much the message as the sender that is “sent.” News, far more than art, is artifact. Food for the mind is like food for the body: the inputs are never the same as the outputs.” (www.marshallmcluhan.com) Ma rog, restul e de citit.
Revenind la piesa, merita de vazut daca nu aveti altceva de facut prin casa si daca vreti musai sa vedeti cu ochii vostri ca nu puteti crede nimic din ce ”aflati”.
Vizionare placuta in continuare.
Pe mine m-a cuprins invidia ca nu m-am gandit mai inainte la asa ceva. Damn it!
Alfel, impanarea cu aluzii din varii teme si stereotipuri mentine suficient atentia timp de 60 de minute. Niciunul in plus, ceea ce e totusi bine!
Urmarind piesa mi-am adus aminte de ”mediul este mesajul” a lui Marshall McLuhan, un tip destept care s-a ocupat de teorii asupra media, comunicare, etc. A zis el cateva chestii: With telephone and TV it is not so much the message as the sender that is “sent.” News, far more than art, is artifact. Food for the mind is like food for the body: the inputs are never the same as the outputs.” (www.marshallmcluhan.com) Ma rog, restul e de citit.
Revenind la piesa, merita de vazut daca nu aveti altceva de facut prin casa si daca vreti musai sa vedeti cu ochii vostri ca nu puteti crede nimic din ce ”aflati”.
Vizionare placuta in continuare.
duminică, 24 octombrie 2010
.JPG)
Cocor
S-a deschis de ceva timp Cocor. Afara gardul, inauntru niste mielusei romanesti (la mare pret - literalmente - hainele facute de mana designerilor autohtoni, le recunosti usor, putin neterminate), niste marci de care n-am auzit si unele de care am auzit de prea multe ori.
Cateva cafenele, o farmacie, o vinarie...
Arata frumos, mai ales ca e aerisit, fara cumparatori.
Cateva cafenele, o farmacie, o vinarie...
Arata frumos, mai ales ca e aerisit, fara cumparatori.
Know thyself - fantasma nr 1
Se facea ca sunt friend pe Facebook cu un tip, Socrate. Si asta a postat pe wall o chestie smechera, cum ca a mazgalit el in grafitti, pe arcada unui mall (Appolo din Delphi) Know thyself. Primul impuls a fost sa dau ”like”. Pe urma, m-am mai gandit, si i-am dat pe mess ”adica, ce vrei sa zici mosule?”.
Intre timp, se bagau unii in seama la comentarii, cum ca ”e fumata, nene”, ca ar mai fi zis si Talles si Pitagora si altii asemenea... Ma rog, nu e treaba mea, astept pe mess lamurirea.
Si s-a facut ziua, si soarele de octombrie miericiu s-a impletit in perdea si de acolo pe perna si m-a trezit. Ziua era banala pana cand am avut de ales. Si am ales altfel decat ce ar fi la moda. Si am dat totul pe ceva fara valoare in piata, dar in acord cu principiile mele. Noroc ca am stiut ce conteaza pentru mine.
Seara, pe FB, am dat like lu Socrate ca stia el ce zice.
Intre timp, se bagau unii in seama la comentarii, cum ca ”e fumata, nene”, ca ar mai fi zis si Talles si Pitagora si altii asemenea... Ma rog, nu e treaba mea, astept pe mess lamurirea.
Si s-a facut ziua, si soarele de octombrie miericiu s-a impletit in perdea si de acolo pe perna si m-a trezit. Ziua era banala pana cand am avut de ales. Si am ales altfel decat ce ar fi la moda. Si am dat totul pe ceva fara valoare in piata, dar in acord cu principiile mele. Noroc ca am stiut ce conteaza pentru mine.
Seara, pe FB, am dat like lu Socrate ca stia el ce zice.
7 vieti pe care mi-as fi dorit sa le am - fantasma nr 2
1. viata de purece pe motanul meu, Tzuki, decedat in anul doi de facultate (al meu, nu al lui)
2. fotograful personal al lui Jhonatan Rhys Meyers, maseusa lui sau orice obiect de imbracaminte din garderoba actorului
3. cocotier pe plaja
4. pisica, dar nu motanul Tzuki (a murit tanar, dupa o indelunga suferinta) ci o pisica aristocrata, hranita de un chef nu cu gourmet la cutie
5. pilot de avion, fara stres
6. frumoasa si cu tupeu
7. DJ . oh, da! Si sa am o pisica melomana si sa punem muzica in cluburile frecventate de JRM. si sa arat ca fetele din videoclipurile lui dan balan. si sa dorm ziua.. sa umblu noaptea.
Ani de carti serioase n-au putut sterge amprenta revistelor Vogue.
2. fotograful personal al lui Jhonatan Rhys Meyers, maseusa lui sau orice obiect de imbracaminte din garderoba actorului
3. cocotier pe plaja
4. pisica, dar nu motanul Tzuki (a murit tanar, dupa o indelunga suferinta) ci o pisica aristocrata, hranita de un chef nu cu gourmet la cutie
5. pilot de avion, fara stres
6. frumoasa si cu tupeu
7. DJ . oh, da! Si sa am o pisica melomana si sa punem muzica in cluburile frecventate de JRM. si sa arat ca fetele din videoclipurile lui dan balan. si sa dorm ziua.. sa umblu noaptea.
Ani de carti serioase n-au putut sterge amprenta revistelor Vogue.
duminică, 10 octombrie 2010
Baba care asculta ABBA
Sper ca le-a dat prin minte producatorilor sa ceara sponsorizare pentru spectacol de la un fond de pensii. Pentru ca piesa este o reclama minunata la pensia privata. E vorba despre batranete, singuratate si tristete. Sigur ca pare comic sa vezi doua babe dansand pe ABBA. Dar de fapt este de un tragism tulburator. Altfel, spectacolul in sine are un discurs destul de subtirel si atentia e mentinuta doar prin improvizatii cam frivole si jocul scenic al celor doua actrite.
Tulburator, dar la fel era si un titlu dintr-o publicatie financiara saptamana trecuta: " de ce-si cheltuie banii generatiile de 30-40 de ani in loc sa-i stranga pentru pensie".
Pe langa aspectul financiar, care nu era chiar focusul piesei, ramane cel emotional: poti "investi" in copii, ca tot singur ramai. Poti avea prieteni, dar mor si ei, plus ca te mai si plictisesc. Poti sa iubesti, si, daca ai ghinion, tot singur ramai si vorbesti cu o poza...
Puneti bani deoparte! Macar sa va puteti distra cumparand artificii. Palermo si New Orleans.
Tulburator, dar la fel era si un titlu dintr-o publicatie financiara saptamana trecuta: " de ce-si cheltuie banii generatiile de 30-40 de ani in loc sa-i stranga pentru pensie".
Pe langa aspectul financiar, care nu era chiar focusul piesei, ramane cel emotional: poti "investi" in copii, ca tot singur ramai. Poti avea prieteni, dar mor si ei, plus ca te mai si plictisesc. Poti sa iubesti, si, daca ai ghinion, tot singur ramai si vorbesti cu o poza...
Puneti bani deoparte! Macar sa va puteti distra cumparand artificii. Palermo si New Orleans.
I tu mama tambien
Amicul T. mi-a facut un playlist, mai demult. L-am mai elogiat si cu alta ocazie (playlistul). Printre melodii era si una a lui Marco Antonio Solis, pe care am ascultat-o 3 saptamani in sir. Linia melodica nu este spectaculoasa, dar versurile mi-au placut:
Te extrano mas que nunca y no se que hacer
despierto y de recuerdo mal amanecer
espera otro dia por vivir sin ti
el espejo no miente me veo tan diferente
me haces falta tu
La gente pasa y pasa siempre van y van
el ritmo de la vida me parece mal
era tan diferente cuando estabas tu
si que era diferente cuando estabas tu
No hay nada mas dificil que vivir sin ti
sufriendo en la espera de verte llegar
el frio de mi cuerpo pregunta por ti
y no se donde estas
si no te hubieras ido seria tan feliz
(pe romaneste: http://www.versuri.ro/versuri/mgijl_marco+antonio+solis+si+no+te+hubieras+ido+salome+romana.html)
Marturisind amicului T pasiunea pentru melodia cu pricina, aflu ca aceasta a aparut in coloana sonora a unui film mexican din 2001, I tu mama tambien. 2 adolescenti si o femeie mai in varsta (ca ei, da?) pleaca intr-o calatorie "despre" prietenie, sex si viata in genere. Cum adevarat zice NYTimes "the movie is fast, funny, unafraid of sexuality and finally devastating".
Si melodia.
Pentru sceptici: filmul este (mult) mai bun decat melodia.
Te extrano mas que nunca y no se que hacer
despierto y de recuerdo mal amanecer
espera otro dia por vivir sin ti
el espejo no miente me veo tan diferente
me haces falta tu
La gente pasa y pasa siempre van y van
el ritmo de la vida me parece mal
era tan diferente cuando estabas tu
si que era diferente cuando estabas tu
No hay nada mas dificil que vivir sin ti
sufriendo en la espera de verte llegar
el frio de mi cuerpo pregunta por ti
y no se donde estas
si no te hubieras ido seria tan feliz
(pe romaneste: http://www.versuri.ro/versuri/mgijl_marco+antonio+solis+si+no+te+hubieras+ido+salome+romana.html)
Marturisind amicului T pasiunea pentru melodia cu pricina, aflu ca aceasta a aparut in coloana sonora a unui film mexican din 2001, I tu mama tambien. 2 adolescenti si o femeie mai in varsta (ca ei, da?) pleaca intr-o calatorie "despre" prietenie, sex si viata in genere. Cum adevarat zice NYTimes "the movie is fast, funny, unafraid of sexuality and finally devastating".
Si melodia.
Pentru sceptici: filmul este (mult) mai bun decat melodia.
duminică, 3 octombrie 2010
Nunta in Basarabia
Comedie romantica, asa scria pe Cinemagia, despre Nunta in Basarabia. E mai mult o comedie de moravuri si cutume (nunta cu dar, rubedenii, obiceiuri ciudate, macrameuri, ochelari cu sigla, gel, etc), stereotipuri (basarabeanule nascut poet, rusul e cantaret, cu totii sunt beti)... Te duci, razi, ceea ce era si intentionat. Am vazut nunti bucurestene la fel de penibile.
Mi-am adus aminte inca o data ca tot ce e atins de solemnitate si ritual e lovit si de ridicol. Cel putin mie asa mi se pare.
Mi-am adus aminte inca o data ca tot ce e atins de solemnitate si ritual e lovit si de ridicol. Cel putin mie asa mi se pare.
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Morgen
In sala la Patria erau 18-20 spectatori. Superb!!! "Avem si bufet", ne-a imbiat plasatoarea. Ce sa-i faci, lumea merge la mall... Un ins in varsta fosnaia o punga de cipsuri. La un moment dat, cand erau ceva mai galagioase replicile din film (deh, las) a strigat: "Ne traduce si noua cineva???" Nu i s-a raspuns, a plecat la scurt timp, semn ca nu intelesese nimic.
Filmul este minunat. Imaginea este usor intunecata si prafoasa (cred ca nu era ecranul de vina) dar fiecare scena e un tablou: incadrarea, cromoatica, lumina. Pana si cea cu WC-ul varuit, usor inclinat, din stanga ecranului, avand pe fundal pe Nelu si nevasta sapand. Sau cea din crasma, mai de la sfarsit. Oricare ar merita transpuse in panze. In special un cadru are o compozitie aparte si mai ales o lumina ce m-a dus cu gandul la portretele lui Rubens: noaptea, pe camp, nu se vad decat ochii si varful nasului eroului principal si umbrele politistilor. Ceva din temerea si panda unui sobolan incoltit transpare din economia de nuante a scenei, la fel cum disperarea kurdului lasat noaptea in pustiu e redata atat de bine, doar cu farurile masinilor si negrul noptii.
N-are rost sa povestesc filonul epic, cum n-avea rost ca spectatorul din sala sa inteleaga ce zicea kurdul. Cat intelesesem noi atat intelegea si nelu, paznicul de supermarket: strainul trebuia sa ajunga in germania. Ii ia banii, il mai foloseste la treaba, dar face el cum face si il trece granita. E si comic pe alocuri, fin si tragic, dar decent.
Daca va mai amintiti de Megatron, e aceeasi traspunere fluida de emotie in imagini. Fara artificii, fara excese.
De vazut musai. Morgen.
Filmul este minunat. Imaginea este usor intunecata si prafoasa (cred ca nu era ecranul de vina) dar fiecare scena e un tablou: incadrarea, cromoatica, lumina. Pana si cea cu WC-ul varuit, usor inclinat, din stanga ecranului, avand pe fundal pe Nelu si nevasta sapand. Sau cea din crasma, mai de la sfarsit. Oricare ar merita transpuse in panze. In special un cadru are o compozitie aparte si mai ales o lumina ce m-a dus cu gandul la portretele lui Rubens: noaptea, pe camp, nu se vad decat ochii si varful nasului eroului principal si umbrele politistilor. Ceva din temerea si panda unui sobolan incoltit transpare din economia de nuante a scenei, la fel cum disperarea kurdului lasat noaptea in pustiu e redata atat de bine, doar cu farurile masinilor si negrul noptii.
N-are rost sa povestesc filonul epic, cum n-avea rost ca spectatorul din sala sa inteleaga ce zicea kurdul. Cat intelesesem noi atat intelegea si nelu, paznicul de supermarket: strainul trebuia sa ajunga in germania. Ii ia banii, il mai foloseste la treaba, dar face el cum face si il trece granita. E si comic pe alocuri, fin si tragic, dar decent.
Daca va mai amintiti de Megatron, e aceeasi traspunere fluida de emotie in imagini. Fara artificii, fara excese.
De vazut musai. Morgen.
vineri, 1 octombrie 2010
Marti, dupa Craciun e de fapt Sambata
Am avut proasta inspiratie sa citesc inainte de vizionare o cronica elogioasa (una din putinele, de altfel) si asteptarile mele urcasera vertiginos in fata ecranului...
Dialogul este slab, ca si cum ai asculta vecinii de apartament, uneori aparent in mod voit subtire. Derapaje de genul "paule, paule, ai facut din mine o carpitza" sunt chiar de neiertat. Jocul actoricesc - e ok (cine sunt eu sa judec?) dar nu se transmite emotie. E doar relatare, nu uiti nicio clipa ca esti in fatza ecranului, nu-ti vine sa sari sa stergi o lacrima nevestei parasite. Sau, poate nici nu s-a vrut asa ceva. Limbajul cu f... si p..., ca si full frontal-urile cu... Paul (Mimi Branescu) se inscriu in registrul filmului romanesc, in care goliciunea tine loc de intimitate si injuraturile de autenticitate. Pacat, se putea sugera mai bine, mai poetic, pentru ca filmul nu e dur, nu are tarie, dramatism, a.i. fraze precum "ai dus copilul la aia sa-i umble in gura cu mainile cu care-ti umbla tie la p.." nu au efectul scontat.
Dar cel mai mare minus al filmului e tot "interruptus"ul practicat si in "Furia" si "Buggie", pentru ca dupa ce astepti vreo 2 ore, filmul se termina fix inainte de punctul culminant. Adica, nu exista confruntare, intriga nu capata deznodamant, ordinea nu e restabilita, dupa legile materiei. Dar, deja, acesta este stilul lui Radu Muntean.
Pe scurt, e vorba de un barbat slab (fara vointa) care dobandeste prin nu stim ce imprejurari o amanta mai tanara (si uratzica). Coplesit de povara a doua femei in viata sa de broker de credite, omul ii spune nevestii ca o vrea pe amanta. Se codesc ei un pic de copil care, in preajma Craciunului fiind, asteapta cadouri. Urmeaza sa-i spuna si acestuia ca 'mami si tati" se despart. Undeva, dupa Craciun. Se impresoara pe aici foarte multe reclame mascate (?) la o serie de bunuri si servicii.
Mie, povestile cu adulter nu-mi plac. Ca oricum o dai, treaba asta cu inselatul se sfarseste intotdeauna prost. Iar cea mai mare prostie e cand o incepi. Asa ceva nu "se intampla' (cum se scuza personajul din film), e o chestiune de alegere: sa minti sau nu, sa jignesti sau nu, sa ranesti sau nu si, mai ales, sa ai curaj sa te desparti inainte de a avea nevoie sa inseli...
In rest, e un film bun. As fi vrut sa mai continue.
Dialogul este slab, ca si cum ai asculta vecinii de apartament, uneori aparent in mod voit subtire. Derapaje de genul "paule, paule, ai facut din mine o carpitza" sunt chiar de neiertat. Jocul actoricesc - e ok (cine sunt eu sa judec?) dar nu se transmite emotie. E doar relatare, nu uiti nicio clipa ca esti in fatza ecranului, nu-ti vine sa sari sa stergi o lacrima nevestei parasite. Sau, poate nici nu s-a vrut asa ceva. Limbajul cu f... si p..., ca si full frontal-urile cu... Paul (Mimi Branescu) se inscriu in registrul filmului romanesc, in care goliciunea tine loc de intimitate si injuraturile de autenticitate. Pacat, se putea sugera mai bine, mai poetic, pentru ca filmul nu e dur, nu are tarie, dramatism, a.i. fraze precum "ai dus copilul la aia sa-i umble in gura cu mainile cu care-ti umbla tie la p.." nu au efectul scontat.
Dar cel mai mare minus al filmului e tot "interruptus"ul practicat si in "Furia" si "Buggie", pentru ca dupa ce astepti vreo 2 ore, filmul se termina fix inainte de punctul culminant. Adica, nu exista confruntare, intriga nu capata deznodamant, ordinea nu e restabilita, dupa legile materiei. Dar, deja, acesta este stilul lui Radu Muntean.
Pe scurt, e vorba de un barbat slab (fara vointa) care dobandeste prin nu stim ce imprejurari o amanta mai tanara (si uratzica). Coplesit de povara a doua femei in viata sa de broker de credite, omul ii spune nevestii ca o vrea pe amanta. Se codesc ei un pic de copil care, in preajma Craciunului fiind, asteapta cadouri. Urmeaza sa-i spuna si acestuia ca 'mami si tati" se despart. Undeva, dupa Craciun. Se impresoara pe aici foarte multe reclame mascate (?) la o serie de bunuri si servicii.
Mie, povestile cu adulter nu-mi plac. Ca oricum o dai, treaba asta cu inselatul se sfarseste intotdeauna prost. Iar cea mai mare prostie e cand o incepi. Asa ceva nu "se intampla' (cum se scuza personajul din film), e o chestiune de alegere: sa minti sau nu, sa jignesti sau nu, sa ranesti sau nu si, mai ales, sa ai curaj sa te desparti inainte de a avea nevoie sa inseli...
In rest, e un film bun. As fi vrut sa mai continue.
miercuri, 25 august 2010
Post pentru Facebook
Sper ca ati tinut post de Facebook, Twitter si alte dracii astazi, ca tocmai ce a fost ziua cu cruce rosie de asemenea tehnologii. Cel putin pentru unii, care au vrut sa vada ca pot si fara.
Facebook ma cam enerveaza, nu inteleg de ce trebuie ”sa fii acolo” si mai ales de ce dracu m-ar interesa ce mai face cineva cu care nu am vorbit niciodata in viata asta... Dar, ma rog, e o chestie de ”facilitare” a vietii, nu te duci pana la New York sa-ti imbratisezi un vechi prieten, ii ”dai” hug pe FB si gata... De fapt, problema este facilul in toate sferele vietii, cautam prea mult calea usoara. De aici superficialitatea, cantitatea in detrimentul calitatii, etc etc. Spiritul nu se mai complica, e doar un exponat virtual intr-o vitrina, e alimentat cu produse/spectacole pe gustul lui. A, mare chestie, sa ai propriile gusturi si sa nu fii in trend.... Nu, nu, nu! Microtargetarea o functiona ea, dar tu, exponatul de pe FB trebuie sa faci si tu parte dintr-un segment, ca sa justifici eforturile cu Zuckerberg de a-ti colecta datele.
Deci, va rog, fara FB today si socializare cat mai normala, in real world! Pentru dependenti, nu, aceasta nu este in second life.
Facebook ma cam enerveaza, nu inteleg de ce trebuie ”sa fii acolo” si mai ales de ce dracu m-ar interesa ce mai face cineva cu care nu am vorbit niciodata in viata asta... Dar, ma rog, e o chestie de ”facilitare” a vietii, nu te duci pana la New York sa-ti imbratisezi un vechi prieten, ii ”dai” hug pe FB si gata... De fapt, problema este facilul in toate sferele vietii, cautam prea mult calea usoara. De aici superficialitatea, cantitatea in detrimentul calitatii, etc etc. Spiritul nu se mai complica, e doar un exponat virtual intr-o vitrina, e alimentat cu produse/spectacole pe gustul lui. A, mare chestie, sa ai propriile gusturi si sa nu fii in trend.... Nu, nu, nu! Microtargetarea o functiona ea, dar tu, exponatul de pe FB trebuie sa faci si tu parte dintr-un segment, ca sa justifici eforturile cu Zuckerberg de a-ti colecta datele.
Deci, va rog, fara FB today si socializare cat mai normala, in real world! Pentru dependenti, nu, aceasta nu este in second life.
marți, 24 august 2010
Revista strazii
Am coborat la Universitate, in urarile de bine ale unui nene care nu nimerea butonul de deschidere a usii de la metrou (si nici pe cel al deodorantului, din pacate): "dar apasa si tu, nu sta ca..." N-am asteptat sa aud ce i-a debitat mintea, dar banui ca era clasica bovidae, ca doar si emitentul era din aceeasi familie, urbanizata fara voia sa si in pofida indaratniciei de imbratisare a tehnicii, civilizatiei si sapunului.
Apoi, am mers pe Campineanu, unde am vazut un interesant mesaj care rezuma starea societatii.
La colt cu Victoriei, se deschide un Emporio Armani. Pe ruinele inca fumegande ale predecesorului magazin in care putea admira mobile de designer. Desigur, Armani lipsea din peisaj, dar stim ca nu pentru cele cateva mii de potentiali cumparatori se deschid asemenea magazine.
Prin nu stiu ce conexiune mi-am adus aminte de brandul de tara, de ultima gaselnitza cu frunza. Cu cat ma gandesc mai mult la subiect, cu atat cred ca frunza era o alegere buna:
- este aceasta o tara in care taiatul frunzei la caini e sport national?
- este politica din aceasta tara o vocatie adevarata sau o frunza in vant?
- etc etc
Frunza, iarba in genere sunt la mare pret. De la fotbal la televiziune, si around. Frunza inspira/e aspirata la greu. Atunci, de ce nu?
Pret de cateva numere mai in colo, pe la Majestic, mi-am adus aminte de campania electorala, de discursul celor 3 din finala. De Crin, imi aduc aminte ca l-a pomenit pe Chirila la oameni model. Si mie imi place Chirila si cred ca este un artist model. Dar Crin nu era la "Se cauta talente". De Geoana, imi amintesc doar povestea cu soacra, nu am inteles-o, cred ca nici el. De capitan, nu stiu, nu-mi mai amintesc nimic.
Frunza. Clorofila.
A, mi-am mai amintit de o reclama vazuta la tv azi dimineata. Culmea neobrazarii civice: un spot la Programul National de Nu Stiu Ce cu Constructia de Drumuri. Un fel de cantec de gaina care face o margica. Reclama la faptul ca "se va face" ceva normal, care trebuia facut de mult si despre care, stim din experienta, nici nu se va face (ca nu sunt bani, nu?). Dar pentru un spot mic, oricand se gasesc. Frunze, frunze, frunze.
Alte magazine mici trag obloanele. Gropile raman la locul lor. Dar pe Campineanu, pe un gard scria: I fucked Lassie. God knows i think this is the best thing that could happen in Bucharest.
PS. se potriveste un vers de Nichita Stanescu, pentru a inspira logoul. Ca, inainte de a face drum, noi facem harta si de fapt, inainte de a face harta facem un spot despre harta pe care vom vedea drumul...
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar....
Apoi, am mers pe Campineanu, unde am vazut un interesant mesaj care rezuma starea societatii.
La colt cu Victoriei, se deschide un Emporio Armani. Pe ruinele inca fumegande ale predecesorului magazin in care putea admira mobile de designer. Desigur, Armani lipsea din peisaj, dar stim ca nu pentru cele cateva mii de potentiali cumparatori se deschid asemenea magazine.
Prin nu stiu ce conexiune mi-am adus aminte de brandul de tara, de ultima gaselnitza cu frunza. Cu cat ma gandesc mai mult la subiect, cu atat cred ca frunza era o alegere buna:
- este aceasta o tara in care taiatul frunzei la caini e sport national?
- este politica din aceasta tara o vocatie adevarata sau o frunza in vant?
- etc etc
Frunza, iarba in genere sunt la mare pret. De la fotbal la televiziune, si around. Frunza inspira/e aspirata la greu. Atunci, de ce nu?
Pret de cateva numere mai in colo, pe la Majestic, mi-am adus aminte de campania electorala, de discursul celor 3 din finala. De Crin, imi aduc aminte ca l-a pomenit pe Chirila la oameni model. Si mie imi place Chirila si cred ca este un artist model. Dar Crin nu era la "Se cauta talente". De Geoana, imi amintesc doar povestea cu soacra, nu am inteles-o, cred ca nici el. De capitan, nu stiu, nu-mi mai amintesc nimic.
Frunza. Clorofila.
A, mi-am mai amintit de o reclama vazuta la tv azi dimineata. Culmea neobrazarii civice: un spot la Programul National de Nu Stiu Ce cu Constructia de Drumuri. Un fel de cantec de gaina care face o margica. Reclama la faptul ca "se va face" ceva normal, care trebuia facut de mult si despre care, stim din experienta, nici nu se va face (ca nu sunt bani, nu?). Dar pentru un spot mic, oricand se gasesc. Frunze, frunze, frunze.
Alte magazine mici trag obloanele. Gropile raman la locul lor. Dar pe Campineanu, pe un gard scria: I fucked Lassie. God knows i think this is the best thing that could happen in Bucharest.
PS. se potriveste un vers de Nichita Stanescu, pentru a inspira logoul. Ca, inainte de a face drum, noi facem harta si de fapt, inainte de a face harta facem un spot despre harta pe care vom vedea drumul...
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar....
miercuri, 18 august 2010
Revista presei
... dimineata in metrou, cand nu sunt eu insami ocupata cu vreo carte, am ocazia sa vad ce mai citeste lumea, in materie de ziare. Am aflat astfel doua stiri de maxima importanta:
- Daniela Gyorfi nu mai vrea sa poarte tocuri!!! Stire de maxima insemnatate, ca altfel nu era pe manseta paginei intai....
- o fata avea la 14 ani sani de 16 kile sau cam asa ceva, evident cu poze. Stirea ocupa mai mult de 3 sferturi din ultima coperta. Cealalta aberatie care umplea restul paginei nu mi-o mai amintesc.
Balci in toata regula. Balci pentru prosti. Votanti.
Intr-un efort colectiv de ridicare a natiei (daca ar avea cineva interesul), spatiile ar fi fost mai bine folosite daca s-ar fi publicat o rubrica de ... sfaturi, de exemplu:
1. Sa nu bateti copiii.
2. Sa nu mancati in mijloacele de transport in comun. Sincer, eu ma simt aiurea cand transport aripioarele de la KFC in metrou. Mor de jena ca le car in sacosa, sugrumate sa nu "respire", dar sa le mai si mananc ...
3. Sa nu va mai uitati la televizor... etc
Mare e gradina Domnului, de vreme ce se si dau bani pe tampeniile astea de "stiri", ca pentu clatit ochii, sincer, sunt o multime de lucruri de vazut. Daca ai norocul meu, dai chiar peste tipa de la statia P. de ieri, care, la toate cele 140 de kg a plecat de acasa in lenjeria de corp de culoare neagra peste care a asezonat o frumoasa camasa de noapte see-through.. Ochii ma dor.
Ca sa fim... transparenti pana la capat, sa recunoastem ca din vechime, poporul s-a tinut (in fraie, in negura, in ce vreti voi) cu "paine si circ". Painea ca painea, dar circul abunda. of.
- Daniela Gyorfi nu mai vrea sa poarte tocuri!!! Stire de maxima insemnatate, ca altfel nu era pe manseta paginei intai....
- o fata avea la 14 ani sani de 16 kile sau cam asa ceva, evident cu poze. Stirea ocupa mai mult de 3 sferturi din ultima coperta. Cealalta aberatie care umplea restul paginei nu mi-o mai amintesc.
Balci in toata regula. Balci pentru prosti. Votanti.
Intr-un efort colectiv de ridicare a natiei (daca ar avea cineva interesul), spatiile ar fi fost mai bine folosite daca s-ar fi publicat o rubrica de ... sfaturi, de exemplu:
1. Sa nu bateti copiii.
2. Sa nu mancati in mijloacele de transport in comun. Sincer, eu ma simt aiurea cand transport aripioarele de la KFC in metrou. Mor de jena ca le car in sacosa, sugrumate sa nu "respire", dar sa le mai si mananc ...
3. Sa nu va mai uitati la televizor... etc
Mare e gradina Domnului, de vreme ce se si dau bani pe tampeniile astea de "stiri", ca pentu clatit ochii, sincer, sunt o multime de lucruri de vazut. Daca ai norocul meu, dai chiar peste tipa de la statia P. de ieri, care, la toate cele 140 de kg a plecat de acasa in lenjeria de corp de culoare neagra peste care a asezonat o frumoasa camasa de noapte see-through.. Ochii ma dor.
Ca sa fim... transparenti pana la capat, sa recunoastem ca din vechime, poporul s-a tinut (in fraie, in negura, in ce vreti voi) cu "paine si circ". Painea ca painea, dar circul abunda. of.
luni, 16 august 2010
Everytime we say goodbye...
Pe Radio Ro Muzical, duminica pe la 12 este jazz. Iata ce mi-a scos in cale playlistul lor! Cu dedicatie...
Ultima zi de vacanta
Airbus 330 ne-a inghitit pe toti, vreo 280 de persoane incap in baierile uriase cu care zboara la 12 km deasupra pamantului. A huruit greu mai ales pe araturile de deasupra Mediteranei, unde golurile de aer il faceau sa piarda altitudine. Am dormit putin in cele aproape 8 ore de zbor, spatiul restrans anuland orice urma de confort. Am ratat insa micul dejuns, semn ca dormeam destul de adanc. Am vazut un film prost (Bounty hunter), am citit niste stiri triste despre masurile de austeritate din Marea Britanie si am rasfoit povetele lui Branson (Virgin Group) din Business stipped bare. (http://www.amazon.com/Business-Stripped-Bare-Adventures-Entrepreneur/dp/1905264429)
Acum astept imbarcarea spre Bucuresti. Niste iubitori de frumos anunta pe sms ca nu mai vor sa lase Bruggeul. Nici noi n-am vrut, anul trecut.
(nota> posturile sunt decalate, din motive de conexiune)
Acum astept imbarcarea spre Bucuresti. Niste iubitori de frumos anunta pe sms ca nu mai vor sa lase Bruggeul. Nici noi n-am vrut, anul trecut.
(nota> posturile sunt decalate, din motive de conexiune)
Cu barca pe Nil
In jurul izvoarelor Nilului inca dainuieste controversa. google nu m-a ajutat sa ma lamuresc daca Nilul Alb izvoraste fix din Lacul Victoria (Uganda), unde l-a descoperit j. H. Speke in secolul XIX sau nu. Nilul Albastru ar veni cica din Etiopia. Oriunde ar fi izvoarele celui mai lung fluviu din lume (aici Wikipedia toarna gaz pe foc cu niste masuratori recente care ar urca pe primul loc Amazonul, cu vreo 7000 si ceva de km, Nilul avand doar 6650Km sau 6671 pe alte siteuri), e cert ca se da in niste cascade pana la varsarea in Mediterana, vreo 6 la numar. Una din ele e Murchison. Aici, debitul de 300 m/s e strecurat printr-o fanta de mai putin de 10 m, dand un frumos peisaj demn de luat in poza. Pe firul apei, mai povesteste Wikipedia (ca doar nu stiu eu asa), pe la 1954 s-a prabusit cu avionul insusi Hemingway, de care v-am mai zis ca era client al locului.
Zona este taram de basm pentru hipopotami, crocodili, pasaret divers si alte vietuitoare. Marturii vizuale aici:
Am intalnit si cateva exemplare de African Fish Eagle, zburatoarea inrudita cu vulturul american de pe afisele SUA. E monogam, ptiu drace. In plus, in caz ca-i moare soatza, se sinucide, romantziosul!! Cata dragoste... La capatul celalalt al axei fidelitatii, gasiti hipopotamii cu harem, un mascul si o droaie de femele cu pui. Ciorba de hipos. Mai timidutzi, dar prezenti, crocodilii de Nil isi odihneau real leatherul la soare. Cam asta fu plimbarea.
Zona este taram de basm pentru hipopotami, crocodili, pasaret divers si alte vietuitoare. Marturii vizuale aici:
Am intalnit si cateva exemplare de African Fish Eagle, zburatoarea inrudita cu vulturul american de pe afisele SUA. E monogam, ptiu drace. In plus, in caz ca-i moare soatza, se sinucide, romantziosul!! Cata dragoste... La capatul celalalt al axei fidelitatii, gasiti hipopotamii cu harem, un mascul si o droaie de femele cu pui. Ciorba de hipos. Mai timidutzi, dar prezenti, crocodilii de Nil isi odihneau real leatherul la soare. Cam asta fu plimbarea.
marți, 10 august 2010
Girafe, elefanti etc
Dimineata devreme, hotelul este cufundat in liniste. Nilul curge lin prin fata camerei, ici colo un hipopotam pluteste lenes in aval. 
Pasarile, unele mici, albastru intens si altele si mai mici, rosii scot triluri vesele. Coboram la masa, trecem prin fata receptiei care mai pastreaza inca masina de scris a lui Hemingway. Regina Elisabeta a Angliei fu si ea prin anii 50 aici. Ma rog, name dropping nu functioneaza nici la hoteluri, in fond, unde erau sa se duca daca vroiau sa vada lei si elefanti?...
Plecam pe drumuri de savana, aerul este placut, e inca racoare. Iarba se inalta tzantzosa in verde pur, verde gras, verde toate nuantele. Copaci cu platane se vad in departare, un soi de palmieri mai durdulii rup monotonia tufisurilor.
Bivoli cu masti de argila ne arunca priviri tampe din spa-ul lor de namol. Uneori devin furiosi, in safari nu de lei trebuie sa te temi ci de bivoli si elefanti.
Antilope fragile sar prin fata masinii. Unele sunt atat de mici ca iti vine sa le iei acasa, sa le tii pe balcon. Kudu, cu coarnele rasucite, lechwe gratioase, steenbok fashnetze tzopaie, rumega, par foarte multumite. Niciuna nu protesteaza ca destinul lor este sa fie hrana pentru leu. Par foarte fericite cu sansele care li se dau pentru a muri de batranete. But, again, nici leul nu le ucide de placere sau pentru a-si decora vizuina . 
Sa fii o antilopa in savana, sa mananci la discretie iarba ca la bufetul suedez, sa bei apa cand gasesti, sa nu ai nevoie de gucci si prada, ca deja ai o haiutza de blanitza pentru care Paris Hilton face moarte de antilopa, sa nu iti trebuiasca masina, benzina si alea alea. Sa tzopai cat e ziua de lunga, adica de la 6 am la 6 pm, sa admiri rasaritul, apusul, soarele tzusti pe cer. La un moment dat, vine leul, ca ii e fomitza. El nu e chiar pretentios, isi va baga furculiza in exemplarul din urma, cel mai facil de transat. Nu vaneaza trofee, nu ia coarnele acasa. Vine sa manance. El si familia lui, sa-i traiasca. Gheara lui apuca, sfasie, dintii sfarma, probabil la sfarsit ragaie. Doarme vreo 22 de ore pe zi, nimic nu il tulbura. Si tot asa, o antilopa mai putin, leul mai intremat, etc etc, live goes on. Fara taxe, fara socoteli. Fara guvern, fara idioti. Omul complica mult lucrurile. In afara de faptul ca este specia cea mai daunatoare.
Aerul e plin de miresme, ierburile se coc in atmosfera umeda a diminetii. Ajungem aproape de lacul Albert, inspre granita cu Congo, la o ruina de hotel, bombardat in timpul lui Idi Amin prin '70 si ceva. Cu fatza spre lac, mai pastreaza o piscina mare, in faianta bleu, acum plina de matasea broastei. Ruina este la ceva departare de drumurile batute, salbaticia o imbratiseaza strans (plantele au crescut in toate ungherele). Balerinii mei aluneca pe o treapta pe care roua diminetii si frunzele putrezite au pomadat-o cat sa imi rup eu gatul. Salvez gatul, alunec cu tibia perpendicular pe muchia treptei, ma julesc putin. De la contuzie am un ban vanat pe piciorul drept. In cadere, mi se lumineaza mintea, ca desi locul a fost odata civilizat, acum, ca ruina, este la fel de probabil sa adaposteasca animale ca oricare alt loc din jungla. Gandul ma zoreste sa las in urma grupul care inca admira luciul lacului si sa ma duc spre masina. Ma uit cu bagare de seama, in stanga, in dreapta, dupa colt. Pasesc cu atentie, ma opresc sa ascult, nicio copita, niciun muget, nimic. Repet exercitiul de cateva ori inainte de a ma aventura in camp deschis spre masina. Las deschisa usa van-ului, desi imi trec prin minte o multime de animale care s-ar putea napusti peste mine. Cel mai probabil vreun hot de babuin (sunt multi, umbla in gasti si fura de rup). Deodata aud un zgomot fioros si ii vad pe ceilalti aventurieri iesind care cum puteau dintre ruine, cu fetzele ingrozite si corpurile curbate spre masina. Ceva ii mana din spate, e clar. Se aud ragete salbatice, grohaieli infricosatoare au insotit o shleatca de mistreti dintre daramaturi. Oamenii s-au aciuit la masina, fiecare cum a putut. Cu exceptia unuia care mai si dadea sa filmeze momentul. Strong man, a comentat soferul, un localnic de 38 de ani caruia nu ii ghiceai varsta, ca mai tuturor de aici de altfel. "I trust you, you are strong, you were not afraid". Ca sa vezi ce conteaza aici.
Imi pansam piciorul, ceilalti isi pansau frica. Am avut noroc, daca eram eu printre mistreti, nu mai aveam ce pansa. Ceva mai tarziu, ne dam seama ca mistretii poate nu erau singuri. Ca leul avea si el permis de trecere in hotel, as everybody else. Ne cutremuram din nou, o luam la roata spre alte animale.
Girafe haaaaat inalte se infrupta din pomisori. Masculii au un colorit intens, sunt mai inalti. Unul zareste o girafioara delicata, se apropie de ea cu respect, in zice cateva versuri din Puya, o miroase cu patos si trateaza ceva intre ei. Se despart amici, domnitza nu era interesata... Gaturile lungi se unduie pe cerul albastru lucios cu pufi de nori albi.
Pasarile, unele mici, albastru intens si altele si mai mici, rosii scot triluri vesele. Coboram la masa, trecem prin fata receptiei care mai pastreaza inca masina de scris a lui Hemingway. Regina Elisabeta a Angliei fu si ea prin anii 50 aici. Ma rog, name dropping nu functioneaza nici la hoteluri, in fond, unde erau sa se duca daca vroiau sa vada lei si elefanti?...Plecam pe drumuri de savana, aerul este placut, e inca racoare. Iarba se inalta tzantzosa in verde pur, verde gras, verde toate nuantele. Copaci cu platane se vad in departare, un soi de palmieri mai durdulii rup monotonia tufisurilor.
Bivoli cu masti de argila ne arunca priviri tampe din spa-ul lor de namol. Uneori devin furiosi, in safari nu de lei trebuie sa te temi ci de bivoli si elefanti.
Antilope fragile sar prin fata masinii. Unele sunt atat de mici ca iti vine sa le iei acasa, sa le tii pe balcon. Kudu, cu coarnele rasucite, lechwe gratioase, steenbok fashnetze tzopaie, rumega, par foarte multumite. Niciuna nu protesteaza ca destinul lor este sa fie hrana pentru leu. Par foarte fericite cu sansele care li se dau pentru a muri de batranete. But, again, nici leul nu le ucide de placere sau pentru a-si decora vizuina . Sa fii o antilopa in savana, sa mananci la discretie iarba ca la bufetul suedez, sa bei apa cand gasesti, sa nu ai nevoie de gucci si prada, ca deja ai o haiutza de blanitza pentru care Paris Hilton face moarte de antilopa, sa nu iti trebuiasca masina, benzina si alea alea. Sa tzopai cat e ziua de lunga, adica de la 6 am la 6 pm, sa admiri rasaritul, apusul, soarele tzusti pe cer. La un moment dat, vine leul, ca ii e fomitza. El nu e chiar pretentios, isi va baga furculiza in exemplarul din urma, cel mai facil de transat. Nu vaneaza trofee, nu ia coarnele acasa. Vine sa manance. El si familia lui, sa-i traiasca. Gheara lui apuca, sfasie, dintii sfarma, probabil la sfarsit ragaie. Doarme vreo 22 de ore pe zi, nimic nu il tulbura. Si tot asa, o antilopa mai putin, leul mai intremat, etc etc, live goes on. Fara taxe, fara socoteli. Fara guvern, fara idioti. Omul complica mult lucrurile. In afara de faptul ca este specia cea mai daunatoare.Aerul e plin de miresme, ierburile se coc in atmosfera umeda a diminetii. Ajungem aproape de lacul Albert, inspre granita cu Congo, la o ruina de hotel, bombardat in timpul lui Idi Amin prin '70 si ceva. Cu fatza spre lac, mai pastreaza o piscina mare, in faianta bleu, acum plina de matasea broastei. Ruina este la ceva departare de drumurile batute, salbaticia o imbratiseaza strans (plantele au crescut in toate ungherele). Balerinii mei aluneca pe o treapta pe care roua diminetii si frunzele putrezite au pomadat-o cat sa imi rup eu gatul. Salvez gatul, alunec cu tibia perpendicular pe muchia treptei, ma julesc putin. De la contuzie am un ban vanat pe piciorul drept. In cadere, mi se lumineaza mintea, ca desi locul a fost odata civilizat, acum, ca ruina, este la fel de probabil sa adaposteasca animale ca oricare alt loc din jungla. Gandul ma zoreste sa las in urma grupul care inca admira luciul lacului si sa ma duc spre masina. Ma uit cu bagare de seama, in stanga, in dreapta, dupa colt. Pasesc cu atentie, ma opresc sa ascult, nicio copita, niciun muget, nimic. Repet exercitiul de cateva ori inainte de a ma aventura in camp deschis spre masina. Las deschisa usa van-ului, desi imi trec prin minte o multime de animale care s-ar putea napusti peste mine. Cel mai probabil vreun hot de babuin (sunt multi, umbla in gasti si fura de rup). Deodata aud un zgomot fioros si ii vad pe ceilalti aventurieri iesind care cum puteau dintre ruine, cu fetzele ingrozite si corpurile curbate spre masina. Ceva ii mana din spate, e clar. Se aud ragete salbatice, grohaieli infricosatoare au insotit o shleatca de mistreti dintre daramaturi. Oamenii s-au aciuit la masina, fiecare cum a putut. Cu exceptia unuia care mai si dadea sa filmeze momentul. Strong man, a comentat soferul, un localnic de 38 de ani caruia nu ii ghiceai varsta, ca mai tuturor de aici de altfel. "I trust you, you are strong, you were not afraid". Ca sa vezi ce conteaza aici.
Imi pansam piciorul, ceilalti isi pansau frica. Am avut noroc, daca eram eu printre mistreti, nu mai aveam ce pansa. Ceva mai tarziu, ne dam seama ca mistretii poate nu erau singuri. Ca leul avea si el permis de trecere in hotel, as everybody else. Ne cutremuram din nou, o luam la roata spre alte animale.
Girafe haaaaat inalte se infrupta din pomisori. Masculii au un colorit intens, sunt mai inalti. Unul zareste o girafioara delicata, se apropie de ea cu respect, in zice cateva versuri din Puya, o miroase cu patos si trateaza ceva intre ei. Se despart amici, domnitza nu era interesata... Gaturile lungi se unduie pe cerul albastru lucios cu pufi de nori albi.
Masina rumega drumul argilos, ne apropiem iar de ceva padure, intre copaci si tufe, elefanti cu fildesi lungi savurau o salata de frunze. Masivi, impunatori. Dau din urechile ca niste evantaie, mananca nestingheriti pana cand insistenta noastra de a-i lua in poza ii cam enerveaza. Un tip cu alura de bodygard si fildesi cam nespalati se ia dupa masina. Eu cred si acum ca de fapt ii placea de ea (e usor sa o confunzi cu o elefantica, pentru ca are culoarea, dimensiunea si forma potrivite).
"Leul, unde e leul?" e fraza care se poarta de la driver la driver. Din vorba in vorba aflam ca o leoaica sade langa un copac, ma rog, stiu ei unde. Ne apropiem de delta, facem un ocol si undeva, langa un platan, o tanara leoaica doarme. Zeci de blizuri, zeci de "wow" nu o tulbura deloc. Doarme imapsibila. Ceva zgomote specifice (mugetul unui bivol) o incita insa, ridica putin capul, ne priveste cu dispret. O lasam in pace.
A fost interesant. Urmeaza plimbarea cu barca pe Nil, croco, hipo etc.
Pentru mai multe poze, clic aici:
luni, 9 august 2010
Safari
Traiasca Animal Planet. Sub influenta consumului de documentare de pe postul amintit, am decis sa accept o invitatie in safari.
Asadar, in weekendul trecut am fost in safari in Murchison Falls National Park. Animalutze, savana, nice.
Urmeaza doua povestiri ("cu poze"), una despre atacul salbaticiunilor de la ruine si alta despre mini-croaziera pe Nil.
Sanatate!
Asadar, in weekendul trecut am fost in safari in Murchison Falls National Park. Animalutze, savana, nice.
Urmeaza doua povestiri ("cu poze"), una despre atacul salbaticiunilor de la ruine si alta despre mini-croaziera pe Nil.
Sanatate!
luni, 2 august 2010
miercuri, 28 iulie 2010
marți, 27 iulie 2010
La piata...
Piata din Kampala este aglomerata, murdara dar bogata in oferta. 4 muzungu (2 frantuzoaice si 2 romance) s-au aventurat printre tarabe, ciorchini imensi de banane (cele verzi le folosesc localnicii la prepararea mancarii traditionale – matoke), munti de ananas… Precupetele sunt coafate, poarta mult aur si accesorii sclipicioase. Si barbatii si femeile ne ating si ne invita sa cumparam. Sau doar ne ating. Cine stie piata de aici se targuie. Am dat 1 dolar pe un kilogram de vinete, dar 2 pe 3 capatani de usturoi (este de import). Un ananas este jumatate de dolar.
In strada, masinile si motoretele circula aiurea, pietonii trebuie sa faca stratageme de sahist ca sa poata traversa in siguranta
In strada, masinile si motoretele circula aiurea, pietonii trebuie sa faca stratageme de sahist ca sa poata traversa in siguranta
O alta zi in Kampala
Am fost la Super Super (magazinul ca un angst de cartier, ceva mai amarat). La intrare, bodyguardul are mitraliera. Gasesti aproape de toate. Sosul de paste Divella e acelasi care se importa si in Romania (“ingrediente: rosii, sare” …). Am luat vinete (sunt unele mici, firave) si rosii, paste iraniene, lapte kampalez… Seara am gatit paste cu sos si toast cu salata de vinete. Un Pinot Noir a desavarsit (?!) eforturile mele culinare.
Ultima zi de Zanzibar
Pe la 1, plecam spre aeroport. Lasam Mnarani sa lumineze la propriu si la figurat alti vizitatori. Sa pleci din paradis e greu, dar spre deosebire de Adam si Eva, speram sa ne intoarcem in el inainte de viata de apoi.
Drumul de intoarcere pare mai putin inspaimantator (ce inseamna puterea obisnuintei!) dar la fel de bogat in imagini graitoare. Ici colo, printre baracile localnicilor, apare tzantzosa cate o reclama la Coca-Cola. Uite ce inseamna globalizarea… Ca sa nu mai zic de cocioaba cu parabolica: mi-a amintit de Ferentari…
Drumul de intoarcere pare mai putin inspaimantator (ce inseamna puterea obisnuintei!) dar la fel de bogat in imagini graitoare. Ici colo, printre baracile localnicilor, apare tzantzosa cate o reclama la Coca-Cola. Uite ce inseamna globalizarea… Ca sa nu mai zic de cocioaba cu parabolica: mi-a amintit de Ferentari…
(outdoorsurile propriu-zise pe care le-am intalnit in mijlocul cocotierilor nu le-am pozat, ca nu ma asteptam sa le vad acolo si nu aveam aparatul foto pornit...)
In fine, ajungem la aeroportul international Zanzibar. E un fel de autogara de provincie. Check in se face la cate o taraba dotata cu cantare din acelea pe care le vedeam in pietele de cartofi (cu cadran mare, rotund). Evident, nu e nimic computerizat. Check in, apoi control bagaje. Sticlele cu apa (de 2 l) nu pun probleme.Hakuna matata! Mergem la gate-ul nostru. Imbulzeala mare, zborurile se striga pur si simplu, pasagerii se imbarca per pedes. Urcam in avion, aflam ca nu e zbor direct spre Nairobi ci are escala in Mombasa. (...)
Back to our plane. Zboara, cam tremurat, dar ajungem in Nairobi. Aici, cineva de la compania cu care am calatorit ne conduce la zona de tranzit (ne scoate pe la Arrivals, ne traverseaza aeroportul, etc). Ne aciuam la poarta de imbarcare. Desigur, bagajul nostru o fi sau nu in avion. Plecam, cineva ne intreaba daca dorim sa verificam ca ni s-a preluat bagajul. Desigur! Ne ducem la cala, noroc ca il zarim la margine. Checked!
Zburam, dar nu direct spre Entebbe, cum era vorba, ci prin Burundi. WTF? Aterizam in Bujumbura, halta doar, nu trebuie sa coboram, se urca insa niste pasageri. Ma intreb daca exista curent electric in Burundi, ca, exceptand pista luminata cu becuri de veioza, nu am zarit decat vreo 2-3 lumini in jurul aeroportului. Plecam spre Entebbe, ne gasim si bagajul (spre deosebire de niste asiatici mai putin norocosi care si-l pierdusera inca din Zanzibar).
Pe drum insa zarim Kilimanjaro. E, hai ca merita. 
A, si cand am plecat din Nairobi, cu cine am dat nas in nas? Cu Don Johnson! Arata la fel de bine ca acum 20 de ani, in Miami Vice :-) (how superficial can i be?!)
Sunset
Nungwi este singurul loc de pe insula, in care poti vedea atat apusul cat si rasaritul soarelui. Asa se zice.
Oceanul Indian. 20% din apa de pe Terra.
Oceanul respira. Plamanul lui urias umfla apele si apoi le retrage spre sine. Schimba de mii de ori pe zi nuanta vesmintelor sale. E cand scanteietor, cand smarald topit, cand albastru, cand gri. Se inalta in valuri mari, spumoase si necrutatoare cu stancile de pe tarm. Apoi se linisteste si lasa in urma ochiuri de apa, tufe de alge si vietuitoare mici. Cerul cu norii si apa cu valurile pot fi cadrul in care sa traiesti o viata si tot sa nu te plictisesti. Si daca vei cauta un sens, il vei gasi pentru orice loaza, in miscarea ondulatorie a apei, in furia sau in blandetea ei. Imi place marea. Imi da un sens pana si mie.
Din 1960 se tot fac masuratori ale apelor din Oceanul Indian. De curand s-au publicat rezultatele studiilor si se pare ca din cauza efectului de sera si a altor narozii omenesti, nivelul apelor a crescut in anumite zone si a scazut in altele (printre care si Zanzibar).
Dincolo de bariera de corali (ceea ce in poze se vede ca o parte intunecata, inspre orizont), nivelul marii scade brusc. Acolo sunt rechinii si balenele. Sunt fiinte mari si cu vechime pe Terra. Omul se urca in barcute sau portavioane si se incumeta sa infrunte marea. Uneori o stapaneste, alteori e stapanit de ea si sfasiat de pesti (unii chiar mici).
Sea levels rising in parts of Indian Ocean; Greenhouse gases play role, study finds
ScienceDaily (2010-07-13) -- Newly detected rising sea levels in parts of the Indian Ocean, including the coastlines of the Bay of Bengal, the Arabian Sea, Sri Lanka, Sumatra and Java, appear to be at least partly a result of human-induced increases of atmospheric greenhouse gases, according to a new study. ... > read full article
luni, 26 iulie 2010
zanzibar people
Hotelul este situat in satul Nungwi, cel mai nordic punct al insulei. Satenii se ocupa cu pescuitul, mai vezi vreo 2 tonete de suveniruri, mai cresc o capra, o gaina... Dupa retragerea apelor, ies sa culeaga ce a mai ramas din gratia oceanului.
Sa te cateri pe un cocotier atat de inalt ar putea parea, daca nu imposibil, tare dificil. Pentru oamenii locului, e doar cat un drum pana la non-stop.
Sa te cateri pe un cocotier atat de inalt ar putea parea, daca nu imposibil, tare dificil. Pentru oamenii locului, e doar cat un drum pana la non-stop.
exotic life
Noaptea aduce oaspeti nepoftiti (probabil un soricel sau o soparla ratacind printre rosturile cladirii). Ramanem treji toata noaptea, sau aproape. Spre dimineata ajungem sa intelegem ca exotic inseamna si natura necontrafacuta…
La venire, fiind cazati in honey moon suite, ni s-a urat “deep love”. Personalul hotelului este foarte atent cu oaspetii, astazi ne-au decorat patul cu o inima, 2 ratuste si un cos cu flori . Unul din angajatii hotelului imi explica mai tarziu ca e foarte usor sa faci copii aici pentru ca Zanzibar is love. In fond, daca te cazezi in Mahaba, arati ca esti dispus sa faci totul in aer liber. That ‘s the fun of it. In biblioteca mica din cottage gasim Cold Mountain, ceva carti in franceza, germana, un album despre Zanzibar treasure, altul despre Kilimangiaro dar si “How to behave in bed” . Just in case.
Muzica de la bar, seara, este desavarsita. Merge perfect cu un martini. This is a bliss.
Sa nu cadem totusi in ridicol, sa mentionam si ca exoticul vine si cu amenintari si riscuri: tantari multi, arici de mare si miriapozi care se strecoara oriunde (I mean oriunde). Si tot felul de alte vietuitoare care musca, pisca, inteapa, etc.
La venire, fiind cazati in honey moon suite, ni s-a urat “deep love”. Personalul hotelului este foarte atent cu oaspetii, astazi ne-au decorat patul cu o inima, 2 ratuste si un cos cu flori . Unul din angajatii hotelului imi explica mai tarziu ca e foarte usor sa faci copii aici pentru ca Zanzibar is love. In fond, daca te cazezi in Mahaba, arati ca esti dispus sa faci totul in aer liber. That ‘s the fun of it. In biblioteca mica din cottage gasim Cold Mountain, ceva carti in franceza, germana, un album despre Zanzibar treasure, altul despre Kilimangiaro dar si “How to behave in bed” . Just in case.
Muzica de la bar, seara, este desavarsita. Merge perfect cu un martini. This is a bliss.
Sa nu cadem totusi in ridicol, sa mentionam si ca exoticul vine si cu amenintari si riscuri: tantari multi, arici de mare si miriapozi care se strecoara oriunde (I mean oriunde). Si tot felul de alte vietuitoare care musca, pisca, inteapa, etc.
mneba
Zi de plimbare. Am luat un dwoug si am plecat spre insula Mneba, pentru snorkeling si un fresh fish barbecue. Mneba este o insula privata detinuta de o companie sud-africana si destinatia preferata de VIPs, intrucat ofera intimidate deplina (se poate inchiria in totalitate pentru un singur oaspete, la pretul potrivit). Pe plaja, se pot observa din loc in loc chaisselong-uri, inconjurate de tufisuri dese, impenetrabile chiar si obiectivelor de paparazzi. Din strategia de marketing face parte endorsementul din partea lui Naomi Campbell, cica, mare fan al insulei.
Apa este agitata si in apropiere de Mneba se aduna cativa nori care imprastie stropi rasleti. Ne oprim pentru snorkeling langa reciful de corali si savuram abundenta de culori si bogatia faunei. Zaresc pesti papagal si o multime de alti pestisori care mai de care mai colorati.
dwougs - barci specifice locului
Mneva island
private places for rich people
Dupa aceasta oprire, luam marea in piept si ajungem dupa mult tangaj la tarm, pentru fresh fish barbecue. Evident, eu nu mananc nimic, dupa ce vad ca vesela se spala in mare si, ma rog, dupa alte lucruri vazute pe aici privind igiena. Dar ceilalti pasageri se infrupta din pranzul frumos mirositor, de altfel.
Plecam pe mare, numai ca marea a devenit si mai mare intre timp si valurile ne dantuie intr-un ritm nebun. Blestem in gand ideea calatoriei si ii fac zile amare iubitului meu, ca deh, trebuie sa fie cineva vinovat daca eu cad peste bord.
Ajungem fara incidente la mal (e un fel de a spune, pentru ca malul era departe, a trebuit sa innotam putin pana la el, din cauza mareei).
Seara aduce retragerea apelor. Turistii se aventureaza in larg, pentru a vedea ce au lasat apele. Gasesti scoici, crustacee diverse, stele si arici de mare. Picioarele se afunda in nisipul de consistenta si aspectul grisului. Soarele poleieste tot in aur topit. Este frumos.
Localnicele ies la cules alge. Poarta vesmant traditional, khanga, o bucata de bumbac de 1,15 pe 1,7 m, foarte colorata.
Apa este agitata si in apropiere de Mneba se aduna cativa nori care imprastie stropi rasleti. Ne oprim pentru snorkeling langa reciful de corali si savuram abundenta de culori si bogatia faunei. Zaresc pesti papagal si o multime de alti pestisori care mai de care mai colorati.
dwougs - barci specifice locului
Mneva islandprivate places for rich people
Dupa aceasta oprire, luam marea in piept si ajungem dupa mult tangaj la tarm, pentru fresh fish barbecue. Evident, eu nu mananc nimic, dupa ce vad ca vesela se spala in mare si, ma rog, dupa alte lucruri vazute pe aici privind igiena. Dar ceilalti pasageri se infrupta din pranzul frumos mirositor, de altfel.
Plecam pe mare, numai ca marea a devenit si mai mare intre timp si valurile ne dantuie intr-un ritm nebun. Blestem in gand ideea calatoriei si ii fac zile amare iubitului meu, ca deh, trebuie sa fie cineva vinovat daca eu cad peste bord.
Ajungem fara incidente la mal (e un fel de a spune, pentru ca malul era departe, a trebuit sa innotam putin pana la el, din cauza mareei).
Seara aduce retragerea apelor. Turistii se aventureaza in larg, pentru a vedea ce au lasat apele. Gasesti scoici, crustacee diverse, stele si arici de mare. Picioarele se afunda in nisipul de consistenta si aspectul grisului. Soarele poleieste tot in aur topit. Este frumos.
Localnicele ies la cules alge. Poarta vesmant traditional, khanga, o bucata de bumbac de 1,15 pe 1,7 m, foarte colorata.
mahaba cottage - "deep love"
In swahili, mahaba inseamna dragoste. De aceea, mahaba cottage este ultima in randul de cottages, mai ferita de ochii vecinilor. Urarea insotitoare a cheii de la casa este "deep love".
Are toate facilitatile, desi e din stuf si lemn si uneori poti vedea de afara prin rosturile constructiei. But, again, ce poate fi mai frumos decat sa simti briza si sa auzi valurile in fiecare noapte?
Soarele patrunde convingator prin "fereastra". Fericita ca am supravietuit primei nopti in pustietate ma duc sa spun Jambo oceanului. Tonuri de smarald si albastru ma imbie sa innot. Apa e la reflux, asa ca prind curaj. Gasesc crabi si scoici. Aricii de mare pun probleme chiar si papucilor.
Dimineata a trecut sub mangaierea soarelui (Zanzibar e la 5 grade sub Ecuator, deci soarele mangaie dur). Apoi a venit mareea si valuri spumoase s-au spart de tarm si de noi. It is beautiful. Acum e 4 pm si oceanul e scanteietor ca argintul lichid.
(...)
Ne plimbam putin spre sat. Localnicii fac o multime de jumbulusuri, nu inteleg de ce, poate in ideea unui bacsis de la vizitatorii mai slabi de inger sau in speranta ca un scouter va trece pe aici si ii va distribui in vreun remake dupa Rocky partea a 7-a sau Van Damme in mizerie. Cine stie??
Altfel, populatia locului traieste in deplin acord cu natura, de exemplu marea este o toaleta care trage singura apa dupa ce faci kk. Am vazut cu ochii mei.
Nu e indicat sa faci poze localnicilor fara sa ii intrebi (daca vad aparatul indreptat spre ei, chiar tipa), dar daca le ceri voie si le oferi bani, accepta. Interesant este ca aici conservarea naturii are radacini adanci, de pe vremea in care satele faceau intelegeri intre ele ca sa opreasca pescuitul pe anumite perioade pentru a permite regenerarea faunei. Acum, in pofida peisajelor superbe care ar atrage multe lanturi hoteliere, se pare ca nu se permite exploatarea “salbatica” a locului, plajele sunt concesionate pe 99 ani, nu sunt date in proprietate si multe locuri sunt inca neatinse. Minunat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)