La Teatrul National, 14 octombrie, un spectacolul regizat de Issey Takizawa dupa doua piese ale lui Yukio Mishima, "Hanjo / Seijo - Iubiri interzise". Da, forme de iubire de oameni, de sine, de viata si ca peste tot unde e dragoste, sete de moarte. Ca doar Erosul compenseaza Thanatosul.
Pe scurt, pentru contabili, in prima piesa e o iubire homosexuala, in a doua, o iubire incestuoasa. In mare, mie mi s-a parut mai pregnanta in prima, tema asteptarii, iar in a doua, tema sacrificiului.
In prima, o prostituata se indragosteste, idealizeaza omul iubit si nu il mai recunoaste in carne si oase, preferand sa astepte ceva ireal, probabil absolutul. In a doua, o sora se sacrifica pentru fratele care o abuzeaza. O fac din dragoste (si unul si celalalt, de fapt).
E complicata setea abuzivului de supunerea abuzatului si lipsa lui de satisfactie ce il impinge mereu spre un abuz si mai mare. Comportamentul abuziv e ca un drog, cere doze din ce in ce mai mari pentru a produce acelasi nivel de satisfactie...
In final, tipa da tot, el ia tot, ii ia si viatza iar iubita lui se satura de toate astea (traiul de desfrau si ''inconvenientele bogatiei'' imi aduc aminte de ''Hell").
Mi se pare remarcabil ca sacrificiul si devotamentul sunt rescoase in lumina, intr-o societate atat de egoitizata. E bine. Desigur ca nicio actiune umana nu se departeaza de un scop pur hedonistic si ca, foarte bine, un altruist este doar un egoist excentric. El da pentru el insusi, pentru ca vrea, pentru ca poate. Si placerea lui rezida in a da. Dar o societate in care altruismul nu ar mai fi privit ca o slabiciune ci precum ceea ce e, o dovada de putere si capacitate de control, ar fi o societate mai buna pentru toata lumea. In special pentru copaci, ozon, balene si generatiile viitoare.
"Fericirea e o suma de conventionalitati". Tema de gandire. In fond asa e, pentru ca daca nu am sti ce anume este socialmente conventional considerat drept fericire habar nu am avea ca (nu) suntem fericiti... Toti cei care iau drept reper propria persoana sunt exclusi din grupul fericitilor. Avem o idee despre fericire iar ea face obiectul campaniilor de marketing. Cafeaua te face fericit, masina de vacanta, convorbirile telefonice interminabile, balsamul de rufe. Tot ce nu seamana cu o reclama este un dezastru.
vineri, 19 octombrie 2007
stand up 4 the ...stand
Targul Imobiliar de la Sala Palatului, de sambata 13 octombrie. Banci si ansambluri rezidentiale. Dar nu despre pretul metrului patrat e vorba (construit la rosu vreo 300 E, ambalat in ansamblu rezidential vreo 2000 E, pe putin) ci despre cum sa nu te prezinti la o expozitie/targ.
1. Nu inchide standul ca pe o fortareatza, in care vizitatorii sa nu aiba curajul sa intre
2. Nu posta oameni la stand, daca nu sunt in stare :
- sa nu vorbeasca intre ei
- sa nu manance pe durata evenimentului
- sa nu vorbeasca la telefon.
Vizitatorii pot avea impresia ca ii deranjeaza.
3. Dispune pliantele la indemana. Nu da bani pe reclame frumoase. Ci pe unele eficiente.
4. Pastreaza coerentza intre imaginea brandului, designul standului, materiale publicitare si personalul de la stand. Faptul ca toate angajatele unei banci erau imbracate in rosu aprins si stateau de vorba intre ele in cerc nu tine de coerenta brandului. Ci de nevroza lui.
Ca veni vorba de tulburari mentale, omul de la stand nu trebuie sa fie cel mai amarat din echipa sau cel care nu va comenta prea mult daca isi pierde sambetele pe la targ. Dar nici complet idiot nu trebuie sa fie. El trebuie:
1. sa cunoasca bine produsele
2. sa stie sa vorbeasca, sa fie convingator, politicos.
3. sa nu fie nevrotic.Am asistat la o prezentare a unei companii care construia case. Omul avea 2 clienti interesati in fata lui, la o masa. Avea materiale de prezentare, stia despre ce e vorba. Nu prea se uita la cei carora le vorbea. OK. Dar avea o problema deosebit de enervanta. Apasa in mod repetat capacul pixului, ceea ce scotea un tzacanit stupid. Pe tot parcursul prezentarii a facut asa, fara sa fie constient de disconfortul produs clientilor sau de bruierea propriului mesaj. Daca ai angajati cu ticuri, e bine sa nu ii folosesti in relatia cu clientii. Pentru ca intreaga afacere va incepe sa ticaie prost la un moment dat. Unii abia asteapta sa se intample asta cu toata piatza imobiliara, ca veni vorba.
1. Nu inchide standul ca pe o fortareatza, in care vizitatorii sa nu aiba curajul sa intre
2. Nu posta oameni la stand, daca nu sunt in stare :
- sa nu vorbeasca intre ei
- sa nu manance pe durata evenimentului
- sa nu vorbeasca la telefon.
Vizitatorii pot avea impresia ca ii deranjeaza.
3. Dispune pliantele la indemana. Nu da bani pe reclame frumoase. Ci pe unele eficiente.
4. Pastreaza coerentza intre imaginea brandului, designul standului, materiale publicitare si personalul de la stand. Faptul ca toate angajatele unei banci erau imbracate in rosu aprins si stateau de vorba intre ele in cerc nu tine de coerenta brandului. Ci de nevroza lui.
Ca veni vorba de tulburari mentale, omul de la stand nu trebuie sa fie cel mai amarat din echipa sau cel care nu va comenta prea mult daca isi pierde sambetele pe la targ. Dar nici complet idiot nu trebuie sa fie. El trebuie:
1. sa cunoasca bine produsele
2. sa stie sa vorbeasca, sa fie convingator, politicos.
3. sa nu fie nevrotic.Am asistat la o prezentare a unei companii care construia case. Omul avea 2 clienti interesati in fata lui, la o masa. Avea materiale de prezentare, stia despre ce e vorba. Nu prea se uita la cei carora le vorbea. OK. Dar avea o problema deosebit de enervanta. Apasa in mod repetat capacul pixului, ceea ce scotea un tzacanit stupid. Pe tot parcursul prezentarii a facut asa, fara sa fie constient de disconfortul produs clientilor sau de bruierea propriului mesaj. Daca ai angajati cu ticuri, e bine sa nu ii folosesti in relatia cu clientii. Pentru ca intreaga afacere va incepe sa ticaie prost la un moment dat. Unii abia asteapta sa se intample asta cu toata piatza imobiliara, ca veni vorba.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)