Imi plac filmele de groaza pentru ca imi testeaza limitele suportabilitatii, iar omului caruia nu ii este frica de frica, nu are de ce sa ii fie teama. Pentru mine, referinta in acest gen este The Ring (ma bantuia mult dupa vizionare si inca mai simt suflarea rece a terifiantului sau mesaj si acum, cand imi aduc aminte). Toate celelalte sunt doar povestioare...
Suspiciunea este o povestioara draguta, cu si despre adolescenti, cu intriga detectivista si usoare (very light) accente horror. Dar, daca vrei sa vezi totusi ceva mai profund in aceasta poveste a unui adolescent tintuit la domiciliu pentru o abatere disciplinara, poti. Chiar daca nu asta a fost intentia (primordiala a) filmului, este vorba despre ceva grav si profund.
Despre singuratate, cea mai mare crima a naturii impotriva umanitatii, despre izolare, cea mai mare pedeapsa pe care trebuie sa o suporte cineva (mai ales cand nu si-o doreste), dar si despre izbanzile hedonismului prin toate ungherele unde se poate strecura, indiferent de vitregia sortii. Pentru ca principiul placerii actioneaza pentru (si se asociaza cu ) instinctul de conservare, omul (mai ales cel tanar) cauta placerea in orice situatie s-ar afla. Si de aici pana la a spiona vecinii, ca unica forma de divertisment, nu e decat un mic pas, mai ales ca suntem deja cu totii obisnuiti cu tot soiul de reality shows si voyeurism.
Povestea, cu happy end si happily ever after este ok, pentru o amiaza light, cu pofte light, mai ales pentru cei pasionati de gadgeturi. Si de coca cola, k e o reclama mare cat casa la marca antenumita.
duminică, 30 septembrie 2007
sâmbătă, 29 septembrie 2007
marketing de efect vs marketing defect
Pana la urma, intre cele doua notiuni de mai sus, e doar o diferenta de o litera. Asa s-o fi gandit si Gregory s cand a propus clientilor sai o bautura racoritoare (frozzito de fructe) la sfarsit de septembrie... Ca e o buna strategie de marketing si ca e doar o diferenta de un anotimp.
Incercand sa ma incalzesc zilele trecute, am ales in loc de un pranz rece, un croissant frugal dar cald la Gregory s. Nu mica imi fu mirarea cand primii pe langa restul la 10 RON si un frozzito de cirese, asa, pentru incercate. Mi-a inghetat mana pe pahar pana in birou si o ora mai tarziu, imi faceam curaj sa gust licoarea (eu sunt mare fan Frozzito Tabu - marketat aproape cum trebuie in august). Dar in cazul de fatza, am suspectat doar o data de expirare care nu mai putea trece testul unei primaveri viitoare, un stoc de marfa prost evaluat si o abordare win win prost inteleasa (both on the same side of the line): facem reclama si scapam si de marfa...
Dezamagitor.
Incercand sa ma incalzesc zilele trecute, am ales in loc de un pranz rece, un croissant frugal dar cald la Gregory s. Nu mica imi fu mirarea cand primii pe langa restul la 10 RON si un frozzito de cirese, asa, pentru incercate. Mi-a inghetat mana pe pahar pana in birou si o ora mai tarziu, imi faceam curaj sa gust licoarea (eu sunt mare fan Frozzito Tabu - marketat aproape cum trebuie in august). Dar in cazul de fatza, am suspectat doar o data de expirare care nu mai putea trece testul unei primaveri viitoare, un stoc de marfa prost evaluat si o abordare win win prost inteleasa (both on the same side of the line): facem reclama si scapam si de marfa...
Dezamagitor.
duminică, 16 septembrie 2007
Patru luni, 3 saptamani si 2 zile
Fost, vazut, ei bine, placut sau nu, nu mi-am dat seama. Pentru ca s-a terminat mult inainte decat ma asteptam. Filmele romanesti din ultima vreme stiu foarte bine sa creeze atmosfera (uneori insista mult, mult asupra unei scene ca pentru a fi sigure ca spectatorul get the point - de aceea, poate, cei mai isteti se plictisesc mai repede). Si atmosfera se incarca gradual si spectatorul asteapta un punct culminant, un climax care de obicei lipseste. De unde, frustrarea si dezorientarea unei sali intregi, cand apare ecranul negru si se aprind luminile in sala : s-a terminat?!
Ce e bun la 4 3 2 e ca stie sa descrie bine anii comunisti dar si atmofera de camin sau cea de familie, adica nu e o cronica a comunismului ci avietii unor oameni din zielele alea. Si ce mai e bun e ca, spre deosebire de alte filme romanesti din ultimul timp, nu e vulgar, socant, ci chiar delicat.
Ce nu e bun nici bun nici rau e ca pare filmul facut pe fuga si cu buget mic al unor studenti (camera se misca, iar cadrele sunt trase scolareste cu incadrari banale). Stangacia asta pare insa o dovada de autenticitate, te face sa te simti mai aproape de personaje, ca si cum ai fi pe platou. Dar cum o carte buna e cea care te face sa uiti de cuvinte, un film bun ar tre sa te faca sa uiti de pelicula, so... E chestie de gust pana la urma.
Ce e rau, e ca se intinde ca o peltea uneori pe chestii pe care "you had already got the point". Si pana la urma nici nu vezi care a fost cel mai semnificativ moment. Se termina prea brusc... Pare un final intrerupt. Dar, in fond, in tot filmul e vorba de contraceptie, nu?
Ce e bun la 4 3 2 e ca stie sa descrie bine anii comunisti dar si atmofera de camin sau cea de familie, adica nu e o cronica a comunismului ci avietii unor oameni din zielele alea. Si ce mai e bun e ca, spre deosebire de alte filme romanesti din ultimul timp, nu e vulgar, socant, ci chiar delicat.
Ce nu e bun nici bun nici rau e ca pare filmul facut pe fuga si cu buget mic al unor studenti (camera se misca, iar cadrele sunt trase scolareste cu incadrari banale). Stangacia asta pare insa o dovada de autenticitate, te face sa te simti mai aproape de personaje, ca si cum ai fi pe platou. Dar cum o carte buna e cea care te face sa uiti de cuvinte, un film bun ar tre sa te faca sa uiti de pelicula, so... E chestie de gust pana la urma.
Ce e rau, e ca se intinde ca o peltea uneori pe chestii pe care "you had already got the point". Si pana la urma nici nu vezi care a fost cel mai semnificativ moment. Se termina prea brusc... Pare un final intrerupt. Dar, in fond, in tot filmul e vorba de contraceptie, nu?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)