Scena ma cheama. Poate nu ma duc

Scena. Oameni de jur imprejur. Scena goala. O sala de teatru de improvizatie. Sala mare in care se si danseaza. Podea de lemn, rasunand de pasi nevazuti. Reflectoare dogorand spre centru. Am simtit cum ma cheama in mijlocul ei sa zic ceva, sa declam, sa rad, sa plang, sa implor, sa dispretuiesc, sa admir, sa fiu tot ce sunt si tot ce pot fi. Am simtit chemarea scenei ca pe o mana nevazuta care ma tragea in lumina reflectoarelor, acolo in mijloc pe podeaua rasunand inca a pasi de tango. Trebuie sa joc. Un arc energetic ma conecta cu mijlocul podelei, acolo unde privirile mele se fixasera cu jind. Trebuie sa joc. E inceputul unei adictii. Simt, insa nu ma pot opri nici macar inainte de a fi gustat adrenalina, teama de esec si satisfactia de a fi jucat bine.

Asta e, orice varsator e histrionic. E chestie de zodie.

Eu am votat

Intre mere si mere, toate stricate, e greu de ales. Am incercat totusi. Eu zic ca toti oamenii care se exprima coerent ar trebui sa voteze. Soarta tarii ar fi alta. Daca se voteaza doar la stirile de la ora 5 ne paste violul in grup (la figurat vorbind). Inca o data.

Accidente usoare

Am o paguba materiala. Am cuantificat-o. In timp si bani. Din pacate, colateral, am o paguba sufleteasca. Ca si cum tamponarea masinii ar fi declansat un airbag cu indoieli si dezamagiri. Am apelat la o asigurare de suflete, insa biroul era ocupat.

Mai putin metaforic, ceea ce am inteles astazi este ca nu primesti niciodata inapoi ceea ce dai. Si ca fiecare ofera ceea ce, atentie, crede el ca are mai bun. Nu ceea ce ai tu nevoie. Empatia e mare arta si numai cei foarte maturi o stapanesc. Si lor, de obicei, le e inutila. Pentru ca daca doresti sa iti alini ranile sufletesti nu te duci la intelepti. Te duci la ce ai mai aproape de suflet. Sau la ce crezi tu ca haladuieste pe acolo. Uneori, pur si simplu, nu e nimeni.

Mi-am mai adus aminte de un moment petrecut mai demult, in care vroiam sa ma aline un baiat cu privire la o presupusa afectiune, destul de grava, daca se dovedea adevarata. Am primit ceva ca o batjocura, menit, atentie, sa ma binedispuna. Acum, da, ma binedispune. Pentru ca doar acum pot sa vad prin prisma mintii lui inguste. Atunci nu vedeam decat o glaciara bezna in care eram eu singura, fara ajutorul lui (si, deci, subiectiv vorbind, al nimanui), eu, in fatza cancerului.

Ce am mai inteles astazi e ca nu trebuie sa dai inapoi ceea ce crezi tu ca ai primit. Iar asta e si mai greu... Sper sa fi reusit.

Real Love song

Good song. Luati de ascultati si bounce! Bounce! Bounce.
Tango de aci!

Mi-a placut beauKOOP!

Concertul KOOP de la Sala Palatului a fost excelent. Atmosfera era comme il faut. Solista bine aleasa si sunt convinsa ca vocea ei e buna, ragusita atat cat trebuie. Din pacate, nu era - cred - in cea mai buna forma, anumite acute nu erau sustinute prea bine. Publicul participativ, entuziast, si, surpriza, destul de cunoscator de jazz. De fapt, era un public destul de aparte. Ah, sa mentionez ca sala a fost plina?

I was happy. This is the kind of music that i”d play forever.



Listen to that, darling... God, i love this!

sau (cu Hilde Louise, solista din concert):

The Descent - Scream your last breath . Nu chiar

In 2007, a castigat premiul Saturn pentru best horror film (ati auzit de premiul Saturn?) si vreo alte 6 premii, plus vreo 10 nominalizari.

Niste femei pleaca intr-o expeditie intr-o pestera. Freudian vorbind, cred ca aveau nevoie de o cunoastere de sine mai amanuntita. Acolo lucrurile merg foarte prost, in pestera, intrucat niste umanoizi orbi si tare uratei le hacuiesc de nu se vad. Sange, oase si o mica rafuiala intre o fosta amanta si o fosta sotie cu privire la decedatul lor amant, respectiv sot. Prieteniile nu sunt ce par si rautatea nu are margini. Ca de altfel si orgoliul, ceea ce le-a dus intr-o pestera neumblata cand puteau foarte bine, sa se duca la SPA sau la shopping.



Merge de vazut, daca va place genul, dar trebuie sa fiti deja speriati ca sa va cutremurati de-a binelea. Nu am avut cosmaruri dupa.

Parfumul. Carte, respectiv film

Se intalneste mai rar ca filmul dupa o carte sa fie la fel de expresiv. Parfumul - Povestea unei crime reuseste sa iti transmita toata duhoarea Parisului, asa cum e ea descrisa in carte si sa te impresioneze naturalist de mizeria acelor vremuri. Autorul cartii are un talent de bijutier in a reda cu amanuntime toate izurile obiectelor si intamplarilor din viata lui Grenouille - un aproape avorton, cu talent supranatural in a identifica si memora mirosurile. El se incapataneaza sa nu moara si toata energia vitala o supune telului de a crea un parfum al frumusetii si puritatii. Reuseste, cu pretul a cateva crime de fecioare superbe si, cand demascat si gata-gata de a fi schingiuit si omorat, acest parfum il salveaza, subjugand natiunea cu puterea lui afrodisiaca. In carte, pregnant e tabloul urmator orgiei, si anume, ”festinul” in care o ceata de marginali ai societatii il mananca de-a dreptul pe Grenouille, tot din dorinta de a poseda ceva din frumusetea si puritatea pe care acesta, gratie parfumului creat de el, le raspandea. Deh, francezul e gurmand.


Carte si film, de citit, respectiv vazut.

Amaro Del, din nou!

Joi, 20 noiembrie, de la ora 23, concert Amaro Del in club Spice, pe Calea Victoriei.
Intrarea 20Ron

Viata e importanta. Merita!

Ieri am vazut pe calea Victoriei un catel cu trei picioare plimbat in lesa de o doamna aproape in varsta. Catelul era evident de rasa si doamna din clasa upper middle. Mi s-a parut cel mai optimist mesaj din toate timpurile, sa scoti la plimbare un catel cu handicap. Catelul era vesel, spre deosebire de mine, care, cu toate membrele la locul lor, ma taram lipsita de vlaga, vointa si interes pe un drum pe care alta data il parcurgeam cu voiosie. Mai grav e ca eu cunosc atatia oameni care ar fi abandonat chiar un om pentru un handicap similar, nemaivorbind de un caine, pe care l-ar fi eutanasiat cu gandul ca fac, vezi Doamne, chiar un bine. Evident, viata are alta valoare pentru posesoarea canishului handicapat. Viata chiar merita pentru catelul care miroase cu acelasi interes rahatzeii de pe Victoriei, si cu trei si cu patru picioare si chiar nu merita pentru mine, care nu mai am niciun interes pentru nimic.

Fericirea este o alegere personala. Tine de valori, iar a da importanta necesara vietii nu tine de criza financiara, de deceptiile amoroase sau de insucces. Tine de a dori sa traiesti si a te bucura.

Din pacate, pretuim atat de mult bunurile incat ajungem sa judecam cu acelasi unitati de masura si oamenii si fiintele in general. Daca un obiect e ciobit, nu mai e la moda sau nu mai e functional il aruncam. Ei bine, asta nu ar trebui sa se aplice fiintelor vii.

Cel mai elaborat mesaj de incurajare nu ar fi reusit efectul pe care l-a avut asupra mea catelul viu cu trei picioare adulmecand asfaltul. Felicitari stapanei!

11 Noiembrie - Sf Victor si Vicentiu

Nu, dragi cititoare, nu e un post de moda, nu de Viktor si Rolf va vorbesc acum. E ziua mea de nume, so, s-o praznuim.

Victor asta, fuse, cica, pe vremea romanilor, un ostas de prin Italia actuala (un Vittorio), care credea in Domnul crestinesc. Romanii se apucara sa ii prigoneasca pe ai de nu credau in zeii lor si ii cerura si lui Victor asta nasparliu sa prinda cateva suflete de crestini si sa le jertfeasca prin baile lor comunale. Patronul meu de nume, nu si nu! Ca el crede in Doamne Doamne si nu face o asemenea grozavie. Pe cale de consecinta, seful lui puse sa i sfarime degetele si sa i le rupa din incheieturi. Apoi l-a aruncat intr-un cuptor incins. Mai ceva ca azbestul, Victoras ramase acolo trei zile viu si nevatamat. Au incercat cu otrava. Nimic. (A mai convertit si un vrajitor pacatos in acest rastimp). A mai fost aruncat in ulei incins si i-au scos si ochii, si etc etc, el tot nevatamat. Si asa deveni el sfant, dupa atatea patimi (in final, fu taiat cu toporul).

In fine, important e ca omul sa creada in ceva. Unii cred in adevar, altii in metafore. Cel mai important e sa crezi in tine insuti.

Hai, La multi ani de aici!

Coffee Cabinet

Pe 1 Mai. Am fost mai demult, am uitat sa postez. Ceva carti, cafea, music. Nu e spectaculos. E ok.

Lime Live Piano Bar

Langa Hilton. Atmosfera interesanta. Melodii clasice. De testat si pe viitor.

Old love. New sound

Noul album Keane a aparut si la noi. Poate soundul e prea Madonatic pentru mine. Poate a fost suficient sa le ascult primele 2 albume la refuz. Cantam Allemande fara teama de vecini.

Spiralling surprinde insa o teza interesanta- when we fall in love we fall in love with ourselves. O, Narcis, nefericit...

I fashioned you

From jewels and stone

I made you

In the image of myself

I gave you

Everything you wanted

So you would never know

Anything else

...

When we fall in love

We're just falling

In love with ourselves

We're spiralling

Eco doppler. Baby book

Am primit macheta cartii. Am avut un sentiment puternic de emotie. Cred ca asa simti cand vezi ecografia primului copil. Vezi un punct mic pe care doctorul traseaza cu pixul si zice ”aici e inima”. Si acolo e un om, cu un destin.

Mi-au trimis coperta si m-au intrebat daca imi place. Mai conteaza? E copilul meu. Il ador.

I ve got a little emotional reading the title and my name. As an author. And the little thing with ISDN .. I have a book. Ok, a booklet...

Demostene (384 - 322)

Demostene sau arta elocintei, la Editura Albatros, acum cativa zeci de ani. ”Cea mai mare calitate a unui om politic este sinceritatea”. Pe vremea in care libertatea diferentia sistemele de gandire si ca o consecinta fireasca, grecii promovau guvernarea demosului, dezbaterile ”electorale” erau facute prin intermediul oratorilor si nu a guristilor. Arta elocintei era considerata sursa tuturor artelor (Cicero). Pe langa talentul de vorbitor, reprezentantul unui partid sau al altuia trebuia sa posede si alte virtuti, si iata cea numita de celebrul orator ca fiind cea mai importanta: sinceritatea. Desigur desueta, de cand politica este cea mai mare curva dintre toate indeletnicirile omenesti.

Ca sa nu cadem in patima manualelor de istorie, sa nu ramanem doar cu gandul ca bietul Demostene era un balbait cu mare dorinta de perfectiune (se spune ca facea exercitii de vorbire cu pietricele in gura si ca isi intarise suflul urcand si coborand pante abrupte recitand discursuri) ci sa ma zicem si ca a fost acuzat de coruptie, de diverse perversiuni si tradare.

Revenind la povata electorala, nu ezitati sa cautati sinceritatea la candidatii de azi. Keep searching!